te-am iubit mult. probabil inca te mai iubesc, undeva intr-un cotlon indepartat al inimii mele, in care alte lucruri si-au revendicat primele locuri in top. nu cred ca te asteptai sa te parasesc, desi de ceva vreme ti-am spus din ce in ce mai des ca esti obositor, iritant, neincapator si mai ales nerecunoscator. dar a venit timpul pentru iubiri noi si aventuri noi, nu mai pot astepta in umbra ta sa te schimbi sau sa ma schimb eu. vreau ceva ce tu nu mi-ai dat poate niciodata. dar vreau sa ne despartim prieteni. pana la urma o sa ramai mereu punctul meu de plecare si de echilibru atatia ani de zile si pentru asta nimic nu are cum sa-ti ia locul vreodata.
cu tine am
crescut si am invatat. sa gatesc, sa iau metroul in directia corecta, sa merg
in Cismigiu, sa respect un program corporatist. am invatat oamenii si m-am
invatat pe mine. am carat mobile si rufe de spalat in spate de atatea ori, am
curatat case straine, am batut stradute prafuite si mi-am aranjat suvitele in
geamurile de pe Victoriei. am iubit si am urat si mi-am petrecut zilele desenand
norii. am ras cu lacrimi si am multumit lui Dumnezeu ca sunt atat de norocoasa.
m-am refugiat la pieptul tau pentru ca tu m-ai acceptat, m-ai inteles si m-ai
crezut cand iti spuneam ca totul va fi bine. am alergat catre iubirea mea cea
mai mare, strecurandu-ma printre pasi de urias si am gasit-o atunci cand aveam
cel mai mult nevoie. mi-am gasit linistea intr-un loc de langa acelasi parc
legendar, langa un om pe care tot tu mi l-ai adus in cale. mi-am gasit linistea
in locul unde stau la un birou micut, langa un om cu voce de tata. ultimii ani
mi-au adus linistea acolo unde lipsea si tu ai fost mereu acolo, martor
omniprezent si aparent neimplicat.
de cateva
ori pe an ii vad pe ei in formula completa, pe cei pe care tu mi i-ai scos in
cale si pe care viata i-a pastrat langa mine cu bune si cu rele. oamenii mei,
pamantenii mei iubiti care raspund chemarii si vin cu rasete si imbratisari sa
imi spuna ca nu m-am inselat, ca oamenii buni si calzi exista si ca merita
pastrati. iti multumesc ca ai fost partas la intalnirea noastra.
multumesc
zidurilor si strazilor, copacilor si frunzelor, cladirilor vechi si uscate si
celor noi cu sticla si fumuriu, cubicalurilor si concertelor rock, tigarilor si
paharutelor scunde de tequila, cantinei de la sociologie si covrigilor de la
amzei, oamenilor care s-au intamplat in viata mea timp de 10 ani.
e timpul sa
ne spunem la revedere. nu fi trist, altii si altii vor veni la tine cu bratele
si sufletele deschise, primind cu bucurie vanatai si zgarieturi in schimbul
vietii asa cum este ea.
Noapte buna,
Bucuresti!