dovada n-am, dar imi aduc aminte..

ma aplec peste balustrada fara sa-mi fie teama de caderea libera.sunt foarte sigura ca am ochii inchisi, dar simt fiecare fir de praf cum imi loveste retina.ma aplec tot mai mult si constientizez cu fiecare clipa momentul caderii.imi lipseste un impuls, un pas, o mana stanga intinsa mai mult catre palcul de nori liliachii.ma desprind.o raza de soare mi se stinge in coltzul ochiului drept ca o tigara zdrobita de marginea scrumierei.cu mainile stranse langa corp incerc sa-mi inclin corpul cat mai tare spre dreapta.bataile inimii cantaresc prea mult pe stanga si strica echilibrul fragil al aripilor abia crescute.mi-e frica de cadere abia acum.acum cand e prea tarziu sa ma intorc, sa cred ca e totul numai unul din visele mele cu zbor si cer senin.si totusi atat de repede.n-am avut vreme sa deschid ochii si sa privesc totul de sus, sa ating cerul cu fruntea si luna cu varful degetelor ca in basmele bunicii, sa inteleg sentimentul de libertate despre care imi vorbeau cei care sarisera inaintea mea.e vantul prea puternic.abia respir si am picioarele intepenite.stiu sigur ca o sa cad.privesc in jos, spre pamantul negru si lacom si cobor din ce in ce mai repede.as vrea sa tip, dar am dintii si buzele inclestate intr-un zambet fals si rece.3 secunde lungi de spaima curata si amintiri trecand in viteza, figuri de oameni cunoscuti, rasete, culori..ma ridic usor.nu simt niciun strop de durere. am mainile fierbinti.pe langa buze se scurge un sir rosu de sange in jos pe gat, pe brate..incep sa tremur si in fiecare muschi al corpului ce mai devreme zbura se instaleaza durerea.

legendele toamnei

astazi stiu ca toamna asta n-o sa se sfarseasca niciodata.astazi cerul e cel mai gri si nicio frunza nu se clinteshte.nu adie niciun suflu, copacii de la fereastra mea sunt inmarmuritzi.pentru cateva clipe lungi, cat am privit afara pe fereastra, s-a oprit si timpul meu.s-a oprit tot.ceasul, pasii, spaimele, s-au oprit si lacrimile neplanse.un tablou infricosator al ceremoniei de inmormantare a culorilor si aromelor.valuri caldutze si verzi, mirosul pielii sarate, trandafirii galbeni de pe alee.. nu mai e nimic.nimic decat miros de vant rece si ticaitul nervos al ceasului, disperat sa-mi aduca aminte ca timpul curge la fel de repede..so, wake me up when this fall ends..