Noapte buna, Bucuresti!

te-am iubit mult. probabil inca te mai iubesc, undeva intr-un cotlon indepartat al inimii mele, in care alte lucruri si-au revendicat primele locuri in top. nu cred ca te asteptai sa te parasesc, desi de ceva vreme ti-am spus din ce in ce mai des ca esti obositor, iritant, neincapator si mai ales nerecunoscator. dar a venit timpul pentru iubiri noi si aventuri noi, nu mai pot astepta in umbra ta sa te schimbi sau sa ma schimb eu. vreau ceva ce tu nu mi-ai dat poate niciodata. dar vreau sa ne despartim prieteni. pana la urma o sa ramai mereu punctul meu de plecare si de echilibru atatia ani de zile si pentru asta nimic nu are cum sa-ti ia locul vreodata.

cu tine am crescut si am invatat. sa gatesc, sa iau metroul in directia corecta, sa merg in Cismigiu, sa respect un program corporatist. am invatat oamenii si m-am invatat pe mine. am carat mobile si rufe de spalat in spate de atatea ori, am curatat case straine, am batut stradute prafuite si mi-am aranjat suvitele in geamurile de pe Victoriei. am iubit si am urat si mi-am petrecut zilele desenand norii. am ras cu lacrimi si am multumit lui Dumnezeu ca sunt atat de norocoasa. m-am refugiat la pieptul tau pentru ca tu m-ai acceptat, m-ai inteles si m-ai crezut cand iti spuneam ca totul va fi bine. am alergat catre iubirea mea cea mai mare, strecurandu-ma printre pasi de urias si am gasit-o atunci cand aveam cel mai mult nevoie. mi-am gasit linistea intr-un loc de langa acelasi parc legendar, langa un om pe care tot tu mi l-ai adus in cale. mi-am gasit linistea in locul unde stau la un birou micut, langa un om cu voce de tata. ultimii ani mi-au adus linistea acolo unde lipsea si tu ai fost mereu acolo, martor omniprezent si aparent neimplicat.

de cateva ori pe an ii vad pe ei in formula completa, pe cei pe care tu mi i-ai scos in cale si pe care viata i-a pastrat langa mine cu bune si cu rele. oamenii mei, pamantenii mei iubiti care raspund chemarii si vin cu rasete si imbratisari sa imi spuna ca nu m-am inselat, ca oamenii buni si calzi exista si ca merita pastrati. iti multumesc ca ai fost partas la intalnirea noastra.

multumesc zidurilor si strazilor, copacilor si frunzelor, cladirilor vechi si uscate si celor noi cu sticla si fumuriu, cubicalurilor si concertelor rock, tigarilor si paharutelor scunde de tequila, cantinei de la sociologie si covrigilor de la amzei, oamenilor care s-au intamplat in viata mea timp de 10 ani.

e timpul sa ne spunem la revedere. nu fi trist, altii si altii vor veni la tine cu bratele si sufletele deschise, primind cu bucurie vanatai si zgarieturi in schimbul vietii asa cum este ea.

Noapte buna, Bucuresti!

Batrani

Imi plac batranii pentru ca sunt exagerat de veseli si glumeti sau ingrozitor de nesuferiti si chitibusari. 

Imi plac batranii pentru ca uita unde si-au lasat papucii, dar stiu exact ce au facut in ziua a 7-a din armata sau in prima saptamana de casnicie.

Imi plac pentru ca sunt intelepti, oricat de greu ar fi sa vad asta.

Pentru ca zambesc tuturor copiilor pe langa care trec si iti dau sfaturi de care (crezi ca) nu ai nevoie.

Imi plac batranii pentru ca isi cara picioarele obosite in fiecare zi prin parc cu nepotii si mai cara si sacul cu accesorii necesare pentru joaca.

Imi plac batranii pentru ca plang daca iti povestesc ceva ce cred ei ca e important in viata.

Pentru ca nu au niciodata bani, dar cumpara covrigi si hranesc ratele pe lacuri.

Pentru ca oricat i-ai enerva, reusesc cumva, intr-un mod magic, sa uite si sa ierte.

Pentru ca se vede pe chipul si pe dosul palmelor lor ce viata au avut.

Pentru ca stiu rugaciuni si stiu si de ce e bine sa le stii si tu.

Pentru ca sunt vesnic subestimati de copiii si nepotii care cred ca stiu mai bine.

Imi plac batranii pentru ca inca mai stiu diferenta dintre pret si valoare.

Mi-e dor de batranii mei, sufletele mele de sfinti.

Mos Craciun, Mos Craciun, tu esti darnic si esti bun!

Anul asta am vazut viata. Am vazut bucuria pe care o aduce viata si m-am bucurat si am trait pentru cei carora li s-a intamplat. Am plans si am ras necontrolat si nebun pentru ca viata vine sau nu, pentru ca viata se schimba sau nu.

Anul asta am vazut teama. Am vazut teama din mine in toti cei din jur si toate celelalte sentimente negative care vin curgand in urma ei. Nu pleaca niciodata de una singura, are multi prieteni si prea putini dusmani.

Anul asta am vazut oamenii. Am vazut oamenii mai clar decat am facut-o pana acum vreodata si m-am vazut si pe mine goala, transparenta, expusa.

Anul asta mi-a dat cateva lectii. Si nu pot cere nimic mai mult de la cel care abia a inceput decat sa le fi invatat. Stiu ca pana la urma e singurul lucru care ne poate da un an mai bun, e cel mai generos Mos Craciun.