duminică, 30 iunie 2013

o mare de liniste


















mi-era dor de mare. cu linistea ei de valuri ritmice, care imi aminteste mereu de cadelnita popii din satul copilariei. cu fiecare zornait facea mai multa liniste.
mi-era dor de apa inselatoare care te tine la suprafata, dar care te vrea in larg, pacalit de cantecul sirenelor.
mi-am ingropat degetele in nisip si am trait doua zile la foc mic, ca o cafea buna de care parca iti pare rau ca a dat in fiert. te bucuri ca i-ai strans caimacul si uiti ca te arde pielea si iti simti pleopele ca doua scrumiere in care soarele si-a stins mii de tigari.
incet, incet, am respirat aerul dens si cumva, intr-un mod absurd si minunat, am uitat de gri si m-am culcat pe verde si roz. am zburat cu gargaritele si am inotat cu rapanele si a fost usor.
zmeul rosu mi-a amintit ca sunt mereu lucruri pe care nu le fac pentru ca cred ca nu stiu cum se face. dar instinctul e mai puternic decat mintea, decat vinul rosu de casa, decat doua boabe incapatanate de nisip intre masele.
au fost doua zile lungi si o dimineata cu vant.
ma intorc, sa ma astepti ca si cand!