happily never after

adu cu tine numai focul.gandeste-te numai la trunchiurile de copaci care au fost macelarite ca sa-ti fie cald.tine-ma in brate doar ca sa inlocuiesti caldura exterioara.spune-mi ceva la ureche, ceva care sa-mi schimbe viata, sau macar ziua asta stupida in care tot ce stiu e sa plang.am invatat azi, mai mult decat in oricare din zilele pe care le-am petrecut cu mine, ca nu numai moartea se plange.se plange viata, se plange pierderea, schimbarea.si uite care este singura cale de a ramane viu:atunci cand totul doare atat de tare incat nu poti respira, traiesti amintindu-ti ca intr-o zi, cumva, intr-un mod necrezut, n-o sa te mai simti asa.nu o sa mai doara atat de tare.
privesti inapoi la plaja pe care ai lasat urma pasilor tai si trebuie sa te intrebi:ai spus-o? `te iubesc.Nu vreau sa traiesc nicio clipa in plus fara tine.mi-ai schimbat viata.` Ai spus-o? Fa-ti un plan, stabileste-ti un scop, straduieste-te sa-l atingi, si din vreme in vreme fa o pauza si priveste in jurul tau;inspira tot, pentru ca asta e!maine poate nu va mai fi acolo.clipeste si o sa ratezi totul!
stiu ca viitorul e casa celor mai groaznice temeri si totodata a celor mai adanci sperante.e incert.dar un lucru e sigur atunci cand, pas cu pas, viitorul devine prezent: viitorul nu e niciodata asa cum mi l-am imaginat.si in tot drumul asta, ma maturizez? Am auzit ca e posibil sa te maturizezi, doar ca nu am cunoscut pe nimeni care sa fi reusit.cand se termina copilaria si nu-i mai avem pe parinti sa ne interzica una si alta, incepem sa incalcam regulile pe care singuri ni le-am impus.ne infuriem cand nu ne merge cum vrem.soptim secrete la ureche celor mai buni prieteni.cautam alinare acolo unde ne pricepem mai bine sa o gasim.si speram in ciuda oricarei urme de ratiune, in ciuda experientei pe care am capatat-o, ca niste copii, nu renuntam niciodata sa speram.oricat de mult crestem in inaltime, oricat de mult imbatranim, ne impiedicam intr-una, ne punem mereu intrebari si suntem mereu mult prea tineri.
Si nu vreau sa deschid ochii si sa imi dau seama ca sunt intr-un castel, nu vreau sa fiu happily ever after- vreau sa fiu just happy right now.si nu pot.the scary part is i don`t know how to exist in a world where u don`t.asa ca ma balacesc intr-in ocean de negare si-mi spun ca realitatea e mult mai interesanta decat traitul fericiti pana la adanci batranetze.