Manuela de la 33G

Draga Mos Nicolae, Draga Mos Craciun,

Anul asta am o singura scrisoare pentru amandoi.Poate pentru ca nu mai am timp sa scriu doua, poate pentru ca nu mai ajung acasa, unde stiti voi ca trebuie sa duceti cadourile, poate pentru ca e cel mai greu an de pana acum si am nevoie de amandoi ca sa fie..merry.
Sa ninga frumos doua zile si doua nopti, sa se ingroape bucurestiul infect de alb si rece, sa nu se mai miste nicio masina din locul in care a prins-o zapada, sa miroasa a portocale si a brad.Sa gateasca mama si bunica multa mancare,sa jucam table si sa bem vin fiert cu scortisoara, sa sune marius, sa zambeasca teo, sa vorbesc cu andrei.Si in the end, sa am pe masa doua bilete catre departe, sa imi fac planuri, sa vina printzu charming sa ma tina in brate, sa port un pulover al lui, sa ma pupe pe frunte si sa-mi spuna 'uite, lumina se joaca pe fatza ta!'.

Si mai important decat orice, sa nu ma uitati si sa nu va pierdeti increderea in mine, pentru ca eu nu am incetat niciodata sa cred in voi!
Cu drag,
Manuela de la 33G

dovada n-am, dar imi aduc aminte..

ma aplec peste balustrada fara sa-mi fie teama de caderea libera.sunt foarte sigura ca am ochii inchisi, dar simt fiecare fir de praf cum imi loveste retina.ma aplec tot mai mult si constientizez cu fiecare clipa momentul caderii.imi lipseste un impuls, un pas, o mana stanga intinsa mai mult catre palcul de nori liliachii.ma desprind.o raza de soare mi se stinge in coltzul ochiului drept ca o tigara zdrobita de marginea scrumierei.cu mainile stranse langa corp incerc sa-mi inclin corpul cat mai tare spre dreapta.bataile inimii cantaresc prea mult pe stanga si strica echilibrul fragil al aripilor abia crescute.mi-e frica de cadere abia acum.acum cand e prea tarziu sa ma intorc, sa cred ca e totul numai unul din visele mele cu zbor si cer senin.si totusi atat de repede.n-am avut vreme sa deschid ochii si sa privesc totul de sus, sa ating cerul cu fruntea si luna cu varful degetelor ca in basmele bunicii, sa inteleg sentimentul de libertate despre care imi vorbeau cei care sarisera inaintea mea.e vantul prea puternic.abia respir si am picioarele intepenite.stiu sigur ca o sa cad.privesc in jos, spre pamantul negru si lacom si cobor din ce in ce mai repede.as vrea sa tip, dar am dintii si buzele inclestate intr-un zambet fals si rece.3 secunde lungi de spaima curata si amintiri trecand in viteza, figuri de oameni cunoscuti, rasete, culori..ma ridic usor.nu simt niciun strop de durere. am mainile fierbinti.pe langa buze se scurge un sir rosu de sange in jos pe gat, pe brate..incep sa tremur si in fiecare muschi al corpului ce mai devreme zbura se instaleaza durerea.

legendele toamnei

astazi stiu ca toamna asta n-o sa se sfarseasca niciodata.astazi cerul e cel mai gri si nicio frunza nu se clinteshte.nu adie niciun suflu, copacii de la fereastra mea sunt inmarmuritzi.pentru cateva clipe lungi, cat am privit afara pe fereastra, s-a oprit si timpul meu.s-a oprit tot.ceasul, pasii, spaimele, s-au oprit si lacrimile neplanse.un tablou infricosator al ceremoniei de inmormantare a culorilor si aromelor.valuri caldutze si verzi, mirosul pielii sarate, trandafirii galbeni de pe alee.. nu mai e nimic.nimic decat miros de vant rece si ticaitul nervos al ceasului, disperat sa-mi aduca aminte ca timpul curge la fel de repede..so, wake me up when this fall ends..

it was the best of times..

un caiet de amintiri.pierdut intr-o mansarda deloc prafuita, printre foi, foitze si foicele toate marca XII K Bratianu(+filologie).o coperta albastra cu ochi galbeni si doi porumbei care se imbratisaza fericiti intr-o decapotabila deloc moderna.cred ca abia ce s-au casatorit(not concludent).intre paginile pe care nu le-am mai atins de mai bine de 4 ani, ascunse ca intr-o veritabila cutie a pandorei, figuri de oameni aproape uitate, de oameni care inca mai dorm langa mine noaptea, oameni carora le duc dorul pentru ca s-au schimbat atat de mult incat nu mai recunosc nimic din ce era.oameni carora nu le-am dus lipsa nici un pic, autografe din perioada "fotbalistica" a vietii mele(hai sa nu radem prea mult), codul morse cu care i-am pacalit pe colegii de generala cel putin un an de zile, poza cu tudor chirila pe care inca il iubesc de nu mai pot(:P), quote-uri din filme atat de proaste ca mi-e rusine cu gusturile mele si niste skilluri jurnalistice cel putin indoielnice(shame on me, for that matter).
digging deeper yet, gasesc si lucruri care nu s-au schimbat.ochii mari atat de mediatizati, rasfatzul intens si tupeul nemaipomenit de a fi shefa clasei timp de 4 ani in casa ororilor.tebuie sa dau un citat aici musai:"Dar tu, fiinta superioara, ai spus:DA, domnule, eu vreau sa fiu reprezentanta acestei gloate de bovine pentru ca eu spre deosebire de ei am clopotele la gat, insemnul liderului."(Tasha).
ca tot veni vorba de superioritate, nu-mi pot aminti cum de am ajuns sa fiu caracterizata asa(oare asa m-am laudat eu tuturor?:P).here`s another quote:"Imi pareai o fata(...)pe care o framanta eterna intrebare:ce cauta o fiinta superioara ca mine intr-un loc(parca rupt din filmele lui Spielberg), ca asta?!"(Rev)
si pentru ca sunt sigura ca toate citatele mele si detaliile extra nu o sa va para vreunuia familiare, hence not that funny for you guys as it is for me, i will stop right here.
just one thing.din atatea promisiuni, atatea urari, sute de mii de complimente si planuri de nunta(ete na, eram o gasculitza de liceu, ce vreti?!), atatea locuri in care am fost vesela alaturi de oamenii astia acum aproape necunoscuti, unul singur mi-a ramas in minte si o data ce l-am recitit am stiut ca nu l-am uitat niciodata cu adevarat:"You can be an austronaut, you can be a president, you can be anything you want to be, but first, be a woman!".Slightly silly, but filled with memories..and for THIS matter, i can see now that .."it was the best of times.."..if only somebody had told me..:(

manifest-are

am o poveste.fii atent.asculta si nu misca, nu respira, nu-ti aprinde tigara aia blestemata care te omoara.si priveste-ma ca si cum ar fi prima data cand ma vezi.si ma urasti.sau nu ma placi.nici nu ai de ce sa ma placi.sunt o straina care are o poveste.nu te intereseaza, dar esti politicos ca asa te-a crescut mamica si taticu ti-a dat bataie pentru ca te scobeai in nas in loc sa-l asculti cand iti zicea cat de grea e viata.nu l-ai ascultat nici pe el niciodata, nici cand scotea cureaua de la pantaloni si te altoia sa tii minte.nu o sa ma asculti nici pe mine pentru ca nu iti pasa.esti un copil rasfatat care crede ca daca pe cutia de suc scrie 100% natural, trebuie ca e plin de fructe inauntru.
nu te-am iubit.n-as fi avut cum.ma scarbeau mainile tale calde si lungi ca doua tulpini de vita de vie care se incolacesc dupa un arac.esti un dezastru ecologic, o prajitura prea dulce care s-a stricat pe un colt de masa.un sendvici plin de muste si viermi albi.ma enerva rasul tau strident si innebunitor si figura ta de catel parasit la coltul strazii atunci cand imi cereai ceasca de cafea.nu mi-a fost niciodata sete noaptea, dar stiu ca mi-as fi luat singura apa decat sa iti intrerup visele cu clovni si papusi barbie.te detest pentru ca mi-ai furat atatea ceasuri de liniste.pentru ca din vina ta am pierdut o geanta intreaga de haine si o periuta de dinti.te-as sterge cu carpa de praf.ti-as opri glumele stupide cu doi pumni in gura, te-as lega de un stalp de telegrafsi te-as tine acolo pana te-ar manca ciorile si sobolanii.si ti-as frange degetele cu care mi-ai atins hainele(nenorocitule, nu ies petele de prostie nici cu ace gentil!).
si uite ca un pot face nimic din toate astea.pot numai sa te tin aici, cu ochii in monitor, citind povestea care un te intereseaza.restul imi ramane mie, un sentiment dospit cu ou crud in mijloc, ca un cozonac perfect.imi ramane mie sa uit ca te-am intalnit vreodata si sa cred ca o sa reusesc.tie iti ramane numa sa te duci bazaind la mamica sa te consoleze.sa-ti spuna ce baiat special are si ce mandra e de tine.

mai bine da-mi un pumn in gura din prima!

o intalnire simpla, uitata a doua zi.o mana abia intinsa si un numar de telefon.vocea noua, usor ragusita, incercand sa gaseasca cel mai potrivit cuvant.cateva plimbari in parc cu obrajii rosii si buzele amortite.cuvinte nu mai au cum sa iasa din ele, iese un abur caldutz si cate un zambet ratacit si speriat de vantul iernii ce vine atat de greu.
primul sarut intr-un decor pe care n-o sa-l uiti prea curand.fiecare sunet si miros o sa-ti inmoaie genunchii si-o sa-ti infiga mainile in falci intr-un atat de asteptat `ahhh, ce dragutz`.
prima noapte.prima dimineatza si apoi......un plan mereu stiut pentru sambata si duminica.miros de cearsaf in care am dormit zile lenese.mana sigura pe toate trecerile de pietoni.aceleasi glumitze niciodata ramase fara haz.intimitate.visele mele.visele tale.visele noastre.paste, craciun, anul nou, zile de nastere, fiecare de mai multe ori in acelasi loc.zambetul care ramane intiparit pe retina si lacrimile pentru care nu ajungi vreodata sa-ti ierti greselile.nervi calmati intr-o imbratisare de fiecare data mai stransa.mirosul pielii care face mereu cute pentru ca stii cum sa o atingi.tacere.o mare de tacere oarba si rece.urmata de cuvinte.un ocean de cuvinte clare si grabite.intre ele, gust de buze si cuburi de gheatza.

mai ramane sarutul pe obraz mai sincer si mai dureros decat orice pumn in gura.

fuck all this!

Ti s-a intamplat vreodata sa incerci sa-ti amintesti ceva ce ai facut sau ai simtit sau ai gandit cu ceva ani in urma( nu multi ) si sa nu reusesti oricat ai incerca?sa ai impresia ca incerci sa-ti amintesti un vis pe care l-ai avut cand erai copil, si nu realitatea din care ai facut parte? Eu am facut exercitiul asta dureros in seara asta.am vorbitul cu trissstul meu si incercand sa o ascult pe ea am sfarsit rememorand veri trecute si pierdute.cu ochii aproape inchisi am facut un efort sa-mi amintesc ceva din noptile in camera mica fara calorifer si fereastra sau zilele lungi in carul de la buftea..de ce mi-ai vopsit parul de atatea ori? De ce stateam in internet cafe-ul ala oribil? Ce luna era cand am fost la Focsani? Cine eram eu acum..doi ani? Cine eram acum patru ani? Trissst imi spune ca eram mult mai inocenta si in acelasi timp mai slaba, speriata si sensibila.si ca din vechea manu a ramas ..doar un parfum, o urma..
Da , era a mea, sclava mea.aveam drept de viata si de moarte asupra ei, deci puteam sa ii fac absolut orice voiam.trebuia sa o omor, sa o sufoc, sa o fac sa se maturizeze si sa-i vina mintile la cap.copil prost care credea ca o sa prezinte stirile la pro tv.. Si dupa 4 ani nu mi-am indeplinit niciun vis.nu e nimic romantic in viata mea la 23 de ani.muncesc pentru bani pe care ii dau pe chirie si tigari.muncesc numai pentru bani.mananc putin si nesanatos.imi fac planuri pe care nu le duc mai niciodata mai departe de etapa de plan.am indepartat cativa oameni buni din viata mea.am facut alti oameni sa sufere.fug si ma ascund si caut.caut in fiecare clipa si cu fiecare clipa mai mult un semn ca lucrurile o sa se schimbe.ca o sa scriu intr-o revista dragutza sau o sa prezint un talk-show politic.ca o sa pot sa am la un moment dat casa mea.ca un baiat care o sa semene mai mult sau mai putin cu brad pitt o sa ma iubeasca fara pauze si fara minciuni.
Nu stiu daca sunt acum mai puternica decat eram acum 4 ani, dar cu siguranta sunt mai pesimista.ma irita optimismul altora, superficialitatea multora si nepasarea tuturor.ma irita nenorocita asta de luna septembrie, cu vremea ei stupida si frunzele ei galbene.si-as da orice pe un pahar de vin in curtea de la tara intr-o vreme in care abia incepeam sa-mi cladesc in minte zecile, sutele si miile de vise pe care acum nu sunt in stare sa le transform in realitate.
FUCK!FUCK!FUCK!

the house always wins

n-am fost niciodata intr-un casino, dar am auzit lucruri despre el.am auzit ca e inselator si costisitor, ca provoaca dependenta, distruge familii, principii, vieti de altfel pline de belsug material si satisfactii uneori mai mult decat profane.am auzit ca o data ce intri acolo, esti intr-un carusel colorat aprins si luminat ametitor.ca bautura si mancarea sunt pe gratis si fetele sunt amabile si provocatoare.si ca tot fastul asta cu care te intampina la intrare si toata 'marinimia' gratuitatii se intorc ca un bumerang cand esti aruncat afara dimineti la rand fara haina si cu cardurile de credit taiate in bucati.si de ce te intorci?e numai drogul? e fascinatia unei lumi total diferite? sunt atractiile colorate, sumar imbracate si sunetul monedelor atunci cand se intampla sa castigi? de ce nu te opresti cand ai castigat? mi-e greu sa cred ca nu constientizezi ca o sa pierzi banii pe care i-ai castigat printr-o minune fix la urmatorul joc.
si cu toate ca nu am fost intr-un casino niciodata, am fost in cateva relatii.locuri, timpuri, spatii in care esti prins intr-o ruleta ametitoare si nu stii daca bilutza o sa se opreasca pe numarul tau norocos.nu stii daca fructele o sa fie toate la fel dupa ce tragi maneta si-ti faci cruce cu limba in gura.nu stii daca ai pariat bine, daca ai pus prea multi bani pe un numar atat de mic si de nesimnificativ intr-o mare de numere.nu stii daca nu cumva o sa sfarsesti fara hainele sufletului in urma unui pariu mult prea riscant.sau daca somewhere, along the ride, o sa te poti opri , sa pui punct si sa rupi foaia definitiv.nu ai cum sa stii daca bautura dulce pe care o primesti fara vreun cost, n-o sa aiba cel mai scump pret pe care l-ai putea plati vreodata.inchizi ochii, intinzi mana si astepti sa auzi ..ka-ching!
dar nu se intampla mai niciodata asa.auzi mult mai adesea..domnul in verde a fost norocosul.sau domnisoara blonda a avut mana buna.sau si mai des de atat..niciun castigator, casa ia toti banii.
pleci cu capul in pamant.uneori de buna voie, alteori aruncat brutal de valotoarea pe care nu o mai poti controla.si cauti, cauti in casino unde norocul sa iti surada.sau o zi in care presimti ca esti norocos.cauti un semn ca asta poate fi ocazia vietii tale.la sfarsitul unei yet another failed try you get only bruises..
and then you wonder..if the house always wins, why gamble?

please, will u make me suffer?

Life is about getting up out of your chair and doing something.
it is about doing nothing.
making a mess.
moving your hand and your body.
leaving a mark.
it is about doing.
action.
finishing.
expetimenting.
trying something.
immersing.
it is about absurdity.
a creation.
evidence that you exist.
using materials.
destruction.
it is about fun.
doing the opposite.
breaking the rules.
it is about ideas.
getting dirty.
making mistakes.
i`m going to ask you to make a mark and it`s going to be messy.don`t worry about my suffering.that`s the point.

hrana cea mai dulce

sa ma aplec peste balustrada si sa nu-mi fie teama de caderea libera.sa ma arunc in valuri si sa uit de pietrele care imi taie talpile, de apa rece, de pielea infrigurata atunci cand o sa ies alergand din mare.sa stau in soarele puternic pana imi simt rasuflarea ingreunata si imi aud inima batand in palme.sa-mi ingrop degetele in nisip si sa incerc sa imi raspund la cele mai ciudate intrebari.sa nu aud decat vantul si apa.sa nu simt decat nisipul care mi se prinde de piele.sa nu vorbesc.deloc.sa aud gandurile oamenilor care trec pe langa mine.sa ating singuratatea cu buzele si sa uit pentru totdeauna ca exista si alte locuri in lume in afara de vama veche.
inapoi in jungla de beton, sufletul cere apa de mare.vrea inapoi, se zbate si imi cere un graunte de nisip stralucitor.o sa-i dau ascultare.intr-o saptamana o sa-l duc inapoi in adapostul cel mai cald si-o sa-l hranesc cu tequila cu sare si lamaie.

intre doua fumuri de tigara

nu sunt nici ieri, nici maine.sunt azi.nu visul ma poarta, nici macar gandul.somnul de lut nu mai e nici lacrima, nici tristete.in fumul straveziu, pentru prima oara am timp sa stiu ca ma urasc atat de mult incat imi doresc fericirea.pentru ca daca as atinge-o, ar putea sa-mi opreasca inima.ma cunosc atat de bine incat m-am saturat sa nu ma stiu.as vrea sa gonesc durerea, dar mi-e teama ca imi spune "plec, dar te iau cu mine"..

invitatie la dragoste

Am initiat un nou proiect de care sunt foarte mandra.impreuna cu Seco, am hotorat sa infiintam un fan-club al celor care cred in dragoste.asa s-a nascut blogul credindragoste.wordpress.com . updates will follow. pentru toti cei care cred, dar si pentru cei care vor rade, a venit primul post.

Veniti de luati dragoste!!!!!!

cer mult?

1.sa fie inalt, obligatoriu mai inalt decat mine, macar pentru un posibil toc de 10 pe care l-as purta like never, dar masura de siguranta trebuie luata.
2.sa fie brunet.fara gascani, ochi incolori si piele roshie dupa o zi de plaja.
3.sa stie sa danseze.
4.sa vrea sa danseze.
5.sa stie diferenta dintre durerea de burta si durerea de stomac.
6.sa nu se planga mai mult decat mine.
7.sa cante la un instrument/sa faca un sport/macar sa mearga cu bicicleta in parc.
8.sa-i placa marea mai mult decat muntele.
9.sa nu dea din picioare cand doarme.
10.sa gateasca.
11.sa isi calce singur camasile.
12.sa ma faca sa rad.
13.sa-mi aduca floarea-soarelui.
14.sa ma lase sa conduc eu masina.
15.sa ma astepte cand plec si nu stie daca ma mai intorc.
16.sa faca un lucru pe care il detesta de dragul meu.
17.sa ma spele pe cap.
18.sa nu rada de visele mele stupide.
19.sa-si respecte mama.
20.sa nu fie traumatizat de fosta prietena.
21.sa nu tipe la mine.
22.sa ma urce intr-un tren fara destinatie.
23.sa creada in finaluri fericite.
24.sa nu uite ziua mea de nastere.
25.sa nu poata trai fara mine.

apa de ploaie

in dimineatza asta am alergat prin ploaie.singura, in semi-intunericul de ora 5 si 10 minute a.m, am sarit cu zgomot in baltile de pe trotuar si am prins pe buze din zborul lor cateva picaturi de apa caldutza.nimeni pe strazi, foshnitul rapid si periculos al masinilor pe carosaliblul alunecos, tenesii picurati de noroi si parul ce inca mai miroase a apa de ploaie.cand eram mica, tineam la tara o galeata mare, neagra, jos la burlan.cand ploua, se aduna apa acolo si ne spalam cu ea pe par pentru ca era mai blanda si mai curata decat cea extrasa din alt stadiu al ciclului apei in natura, anume din pamant/fantana.facea multa spuma si parul scartzaia cand il clateam.avea cateva frunze si muguri de mar in ea.si mirosea exact ca in dimineatza asta de baba mea.
ma intreb daca si parul tau a mirosit la fel dupa ploaie.daca ti s-a scurs de pe frunte in genele lungi si de acolo pe langa ploape si daca ti-ai strans iritat ochii mari si stranii ca sa alungi picaturile prinse in priviri.ma intreb daca ai mai mult de doua feluri de a privi si mai mult de doua feluri de a vorbi.ma intreb daca am fost cu adevarat jumatatea ta de androgin acum ceva vreme si daca in aburul pe care il respiri printre buze e un rest de sarut dintr-o viata anterioara.ma intreb daca esti real sau esti numai rodul imaginatiei mele sau poate numai intruparea unei diminetzi cu ceatza si miros de apa de ploaie..

10 minute de viata

cand treci prin viata ca printr-o poveste neomodernista fara verbe si fara idoli, u might as well make a list of all the words that u can find as significant in 10 minutes.these are mine: mick jagger, hey you, inghetzata cu sirop la caldare, morcovi, nisip, vama veche, tigari de foi, pijamale negre, tudor chirila, rio de harseshti, oana, calamari, chitara, bucle moi, audi A3, trandafiri galbeni, phoenix, blugi shtershi, plaja, agrafe cu pietre, v for vendetta, sonia, porumb copt, rochitze albe, pot, salcami, oja purpurie, foarea-soarelui, ulei bronzant, brad pitt, cosmopolitan, scarile din brasov, cismigiu, heineken, carrie bradshaw, shlapi, degete de picioare, 3 inele, verde natural, struguri negri, roua, alint, strazi pustii, portofel gol, chinezi, lacrimi in coltz de ochelari de soare, telecomanda, fluturi, joi, tort de ciocolata, 28 februarie, stabilopozi, cafe de mi finca, un perete roshu, cearcan, cercei.

o rugaciune

unii spun ca e nevoie sa ajungi in genunchi la propriu ca sa te poti ruga..ca abia atunci cand ai ochii acoperiti de pamant il poti vedea pe Dumnezeu..ca in fiecare om de stiinta care si-a inchinat viata calculelor matematice e un om care se inchina la o icoana..si unii dintre ei spun adevarat.
cand eram eu copil, bunica m-a invatat cum sa tin degetele si mi-a dus mana cu mainile ei crapate in semnul crucii..la funte, la burtica, pe umarul drept, pe umarul stang, amin.ea m-a invatat ca inainte sa ma culc seara, sa fac acelasi semn pe perna ca sa nu visez urat, m-a invatat sa spun o rugaciune in fiecare seara, inainte sa plec la un drum, dupa ce mananc si atunci cand ma simt slaba si am nevoie de nitica putere.putin cate putin, mi-am pierdut obiceiurile astea.poate numai crucea pe care o fac cand trec prin dreptul unei biserici a mai ramas si cand porneste mama masina sa mergem "pa".si-mi pare rau ca le-am uitat, ca le-am ignorat, ca le-am pierdut pe drumul asta stupid catre ..maturitate?
nu cred in religie, preotii sunt in general persoane care nu-mi plac si biserica n-a insemnat niciodata un loc foarte spiritual pentru mine.ma scarbeste gandul ca un preot molesteaza fizic un copil, ca pentru a le fi "iertate" pacatele, catolicii nu fac altceva decat sa le scrie pe un biletel si sa puna niste bani langa.nu tin post, pentru ca cred cu convingere ca e mai important ce scoti pe gura decat ce bagi in stomac.dar, peste toate "necredintele" mele moderne, ramane credinta mea veche.in Doamne-Doamne, care e bun si bland si ne iarta pe noi, pacatosii pentru ca noi sa putem merge mai departe.si in momentele astea rele, in care nu poti dormi nopti intregi si totul merge cu totul pe dos decat ar trebui, am nevoie de micile lucruri pe care le-am invatat cand eram un ghindoc nestiutor.
ma trezesc intr-o dimineatza dintr-un cosmar oribil, cobor scarile si o gasesc pe bunica la bucatarie, facand un ceai de tei.e mult prea devreme pentru obiceiurile mele asa ca se sperie si ma intreaba ce e cu mine.."am visat asa de urat!".."pai, mamaie, nu te-am invatat eu sa faci crucea pe perna?ia sa faci asa si sa vezi ca nu mai visezi urat niciodata".imi dau lacrimile, e atat de curat ce spune ea si ma uit la chipul plin de riduri si i-as cere iertare pentru necredinta mea, i-as cere iertare ca nu am ascultat-o.dar ea stie deja, stie ca mi-e greu, ca nu imi gasesc un serviciu, ca nu pot sa invat ineptiile pe care mi le predau profii de la master ca sa iau examenele, ca nu am bani de tigari si i le iau pe-ale mamei.stie pentru ca in fiecare rid de pe fatza ei e o lectie traita si invatata bine de tot.stie ca-mi pare rau ca mi-am taiat parul pentru a schimba ceva ce nu poate fi schimbat.nu asa.dar ii place cum imi sta si ma saruta pe frunte si ma mangaie si micile lucruri in care m-a invatat sa cred, incep sa straluceasca din nou si sa revina la viata in mine.si am nevoie sa cred in ceva necunoscut, nevazut, ne-simtit, pentru ca toate celelate lucruri in care am crezut si care erau mai reale si mai palpabile decat orice, s-au naruit.
singurul lucru pe care nu l-am invatat inca de la nimeni, nici macar de la mine insami, e sa iert.nu de dragul omului pe care il iert, ci de dragul meu, de dragul eliberarii cu un rasuflat usor al unei poveri pe care e inutil s-o duc pe umeri.
e simplu pentru mine.pur si simplu nu pot sa inteleg de ce am primit o palma cand deja intorsesem si celalt obraz..

efectul de fluture

ma uit in jur.adulmec cu ochii fierbintzi de o usturime sacaitoare un chip cunoscut.nimic.nimeni.e tarziu in noapte si ma ustura buzele crapate de vantul zapezii si ma ustura palmele netinute in alte palme.si mi-e ciuda!
ceva e gresit, o eroare de necorectat s-a strecurat undeva.caut, caut, apas obsesiv butonul de rewind in catarea raspunsului, a acelui lucru care mi-a scapat si din cauza caruia am ajuns in locul asta.pe scaun in fata laptopului, cu bradul inca luminat langa mine..dar singura.mi-am imaginat altfel weekendul asta, mi-am facut alt scenariu in my square-head, mi-am imaginat alta reactia omului care te iubeste, mi-am imaginat altele certurile, altele cuvintele, alte lacrimile de care sunt mult prea satula.poate ca e adevarat, poate secretul fericirii este sa iei toate lucrurile asa cum sunt si sa incetezi sa te mai astepti sa arate asa cum ti-ai imaginat tu ca o sa arate.
am ceva greu care-mi apasa pieptul.si oftez.imi pare rau ca nu te pot iubi asa cum ai tu nevoie sa fii iubit.sau poate tu nu ma poti iubi asa cum am eu nevoie sa fiu iubita.regret ca am incercat atata vreme sa te schimb, fara sa imi dau seama ca o persoana fortzata sa se schimbe, e inevitabil nefericita.imi pare rau pentru crizele de gelozie din care tu nu intelegi niciodata nimic.imi pare rau ca nu cred ca ma iubesti.regret ca un lucru atat de mic, cat aripile unui fluture, poate sa produca asemenea dezastre.si regret ca poate o sa citesti asta si o sa te consideri nedreptatzit.
nu mai sunt cuvinte.le-am spus pe toate de atatea ori.nu pot vorbi pentru ca nu as avea ce sa spun si vocea m-ar trada si ea.nu pot sa fac nimic.decat sa stau, sa astept o zi in care ochii sa nu ma mai usture asa de tare si aerul sa-mi fie de ajuns.
of, daca ai sti cat doare..