had me on „hello”

mă agăț de vară în ultimul uikend de august. de speranța unei sticle de zeamă dulce și amăgitoare cu cei mai iubiți dintre pământenii mei. apăs pe foarte repede înainte și derulez o săptămână liniștită și ușoară printre planuri și mini-bagaje. revin apoi în camera mare de acasă. e departe marea. sunt mai aproape câteva gânduri negre, câteva gri și haosul celor care nu contează.
mi-am amintit azi că oricât de mulți oameni ai avea cu tine, călătoriile importante tot singur le faci se pare. că în ciuda a ceea ce se crede, cuvintele contează. uneori mai mult decât faptele, deși nedrept. mi-am amintit de puterea cu care am pornit în căutare acum 3 (3?) ani și imi dau seama că acum va fi de 3 ori mai greu. am inchis puțin ochii și am vazut ochii verzi și pielea aspra a mâinilor, cutele de pe frunte, am auzit râsul și tusea de tutun prost. am respirat să pot ajunge cu gândul la copilul blond.
și mi-a fost dor. mi-a fost greu. mi-a fost frică.
dar m-am agățat de vară. în schimbul uitării mi-a promis pământeni dragi, sare și zeamă dulce în ultimul uikend din august. am bătut palma.
oricum mă câștigase de la „bună!”.