Cantec in doi

Doi suntem, când cu umbra lor

ne împresoară-n lume norii.

Ce gânduri are soarele cu noi --

nu stim, dar suntem doi.

jurnal de nunta

nu imi amintesc nunta mea asa cum apare ea in poze. mi-o amintesc asa cum vrea inima mea sa o vada.

mi-o amintesc in rochita mea magica. imi amintesc sentimentul pe care l-am avut cand am imbracat-o. a curs prea repede timpul, voiam mai mult, si mai mult, sa o dezbrac si sa o imbrac de mii de ori, sa nu uit niciodata cum a fosnit, cum s-a incurcat, cum s-au aplecat fete verzi sa aranjeze marginile rebele.

si pe cat de frig le era mainilor si picioarelor, pe atat de cald le era obrajilor si ochilor. si pe cat de greu ii era mintii, pe atat de usor ii era inimii.

imi amintesc de nunta mea reflectata in ochii oamenilor pe care ii priveam in timp ce ma roteam in centru, valsand intr-un cer violet.

mi-o amintesc razand ca pe momentul cand am luat bacul, cand am intrat la facultate, cand mi-am luat permisul de conducere, cand m-am angajat prima oara...sunt momentele alea in care vezi la propriu cum viata isi da refresh si cum iei lucrurile de la capat ca un om nou.

mi-o amintesc mandra ca de acum mai am grija de cineva in afara de mine. pentru totdeauna.

imi amintesc ca atunci cand eram mica oamenii imi spuneau ca cea mai fericita zi a vietii mele va fi ziua in care o sa fiu mireasa. acum stiu ca nu e adevarat. cea mai fericita zi a vietii mele nu a fost ziua cand am fost mireasa. nu a fost nici ziua cand ne-am cunoscut. nici macar ziua cand mi-a spus ca ma iubeste. cea mai fericita zi a vietii mele e mereu astazi.

imi amintesc că nunta mea nu a fost doar o petrecere intr-o zi racoroasa de 28, ci s-a intamplat candva demult, undeva departe.
imi amintesc ca rugaciunile parintilor intaresc temeliile caselor copiilor. 

imi amintesc sentimentul pe care l-am avut dimineata, cand mi-am scos pantofii pe parchet, mi-am lasat rochia sa cada langa ei si m-am cuibarit peste patura rosie langa omul care imi da cea mai mare liniste in lumea asta. si s-a facut si la mine liniste. peste oboseala, peste planuri, peste ziua de maine, peste atatea si atatea intrebari.

imi amintesc in fiecare zi de linistea din ziua aia de duminica. afara ploua.