antologie

22 decembrie 2008.ziua cand s-au implinit 19 ani de la marea revolutie, ziua in care iliescu a fost porcit si batut cu oua(pacat ca nu erau de plumb) in plina strada, in care m-am trezit la ora 7 dupa mult, mult timp:P o zi care preceda ziua de 23, numarul magic de pe biletzelul de cadou, numarul blestemat din filmul de maraton.un cumul care face 5, de pentagrama si versatilitate.o zi inceputa intr-un fel pe care nu-l credeam posibil..3 ore cu fete manjite pe cap de vopsele si alte 3 in biroul obscur cu hol intunecat.o scurta vizita "acasa" si drumul friguros spre oras.
am infruntat frigul la bratul a doi cavaleri (not!:P) care din nou mi-au amintit de noptile la rio.lu cosma nu i-a placut cuba si jentzile pe post de mese.garden full si destinatia finala- guiness.chelneritza blondutza si zambareatza ne-a servit 1 pahar si 3 paie:P, so to say it "antologically".o pizza- 3 tacamuri, 2 papanasi- 3 tacamuri, o sticla de vin galbior- 3 pahare.si povesti de antolgie.covrig si-a luat mobil, mau` cu intrebarile lui "mortale", plus comentariul la adresa ciocolatei albe din pahar.."parca e zer(resp."zar").rasul cu gura plina si obrajii crispati intr-o grimasa continua.pisi mic si rau si..gigi "limbutza".jimul stie intotdeauna ce sa zica sa destinda atmosfera..de pe strada:P
caldura din autobuz si din nou dlungul drum spre casa.
si discutia dezamagita la telefon.antologic din nou glasul obosit si constiinta mult prea treaza.mi-e dor sa iti simt pielea calda prin somn, mi-e dor sa ma trezesc langa tine, mi-e dor sa stam o zi in pat si sa ne uitam la filme, mi-e dor sa stam in cada si sa vorbim cele mai serioase lucruri, mi-e dor sa ma gadili si eu sa mor de ras, mi-e dor sa astept sa-ti termini "marele joc"..dar nu pot sa-ti zic asta asa cum as vrea, pentru ca nu vorbim atat cat mi-as dori eu.si nu-mi pot opri gandul ca sunt inca atatea lucruri pe care le-am putea vorbi, inca atatea lucruri pe care le-am afla unul despre altul..daca am vorbi vrute si nevrute, printre care intotdeauna se strecoara si lucruri foarte serioase.trissst pentru ca tu crezi ca nu putem vorbi ca si cum am fi impreuna de cateva zile.si trissst ca in asternuturi am explorat fiecare particica a doua trupuri calde si am descoperit mereu cate ceva nou si incitant..dar cum ramane cu explorarea sufletului?cu grija si dorinta arzatoare de a afla toate particelele a doua suflete, de a intelege cele mai ascunse neintelesuri, de a afla care sunt micile detalii care dau sufletul de gol si care nu pot fi ascunse..
o zi de 22 sfarsita cu un dush abraziv, care trebuie sa spele toate pacatele si un somn inceput la 00.30, antologic din nou..
azi e 23..

despre adevar

dragostea.ce cuvant stingher si secat de sensuri.cata sterilitate in 9 litere rotunde.cata minciuna, cate scorneli, intrigi, razboaie, foamete, nepasare, cate lacrimi si sinucideri nu a provocat cuvantul asta ingrat.dar oare dragostea e cea care provoaca atatea rele?e ea cea care face atatia oameni sa sufere si intuneca atatea minti?nu cred.nu vreau sa cred.
si nu sunt nici idealista.nu vreau print, cal alb, trasuri si porumbei care zboara de la balcon.nu vreau rokie alba cu trena si diadema de printesa, nu-mi plac florile roz si torturile cu doi indragostiti de zahar ars in varf.dar vreau dragoste.dragoste din cea pe care o cred eu dragoste, care nu aduce niciun prinos si nicio durere.in afara de cele care aduc impacarea cea mai dulce si somnul cel mai odihnitor.
sa iubesti pe cineva nu iseamna sa ii aduci flori si bomboane de ciocolata, sa ii faci cafeaua de dimineatza si masaj cand il doare in gat.si nici macar sa spui de 10 ori pe zi "te iubesc".dragostea AIA e mai mult decat orice, e respect, e credinta si e speranta, si abia apoi trandafiri rosii si jucarii de plus.ca sa rezum:"Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. "(Pavel, Epistola 1 catre Corinteni, versetul 13)

ochii

adormita.televizor si cearsafuri fosnitoare.am coborat in varful picioarelor scara luminata de beculetze colorate.o muzica abia auzita m-a facut sa calc in ritmul schimbarii culorilor.in camera mare, bradul deja impodobit lumina un sigur cerc scris cu creta sfintita.la capatul scarii am simtit ca daca m-as uita pe fereasta,l-as vedea pe mos craciun alergand pe dupa pomi sa nu-l surprind.si parca si parketul de sub semineu era prafuit cu cenusa de stele.mi-am luat punga cu jeleuri si am stat 40 de minute intregi in linistea unei camere care pentru prima oara a insemnat ceva.o noapte de iarna, chiar si fara zapada, cu ceatza groasa in porti si miros de dovleac copt.
cu somnul inca pe gene, mi-am potrivit cizmele in picioare si parul dupa urechea staga si am plecat catre oras.departe, pentru prima data, tare departe.bradutzi, patinoarul ala nou si supra-aglomerat, baltile si vechea mea problema cu vazul.din nou cuba.discutii incurabil de "geniale" cu jim pim si prea multa lamaie intr-un mojito trist, fara frunze.
trezita defitiniv de frigul care mi-a tinut bratul drept captiv in hanoracul rosu al jimului, am trecut de cativa brazi galagiosi si doua strazi pe care le-as strabate si daca as avea alzheimer si am poposit in..hash.fara..verde natural de asta data, ca jimul nu iese cu el din cas, cica:P..la o masa indepartata (ca sa nu zic langa wc:P), pe doua bancutze de lemn, baietii!..stupoare.ma mai uit o data!da, sunt baietii, ce mi se pare asa ciudat.aa,dar da, nu e nicio fata!..ma rog, jim pim a facut comentariile de rigoare cu prizoneratul sub papuc si cateva vorbe de duh.suficient.eram numai noi.eu si baietii cu care am cutreierat nisipul descultza, cu care am jucat fotbal in zapada, cu care am baut bere din aceeasi sticla, cu care am jucat biliard la marcela, cu care..mult prea multe si unele din ele sfinte si de neatins prin vorbe.
bere,martini, cola, aproape un pachet de tigari criminale si privirea aia plina de amintiri care nu mai trezesc decat..amintiri.am plecat.50 de mii cu rest 10:P stim noi..si toti 5 in masina care nu era porche-ul ala demential.pulverul roz a cazut din nou.."ma iei si pe mine la bucuresti?..tre sa dau jos si bluza?" si rasul sanatos cu obrajii inca reci.mi-era atat de dor...
cu un pasager pierdut, am mers prin padure, rataciti si incurcati de semnul de interzis si apoi in casa mea noua.trei pe-o canapea (jimul desigur langa mada) si povesti cu dacii si mamaliga.
..............................................................................
din nou nu mi-e somn.dar de data asta nu mai pot incaltza cizmele.maine plec din nou si tot ce ramane e o singura privire.

gara de nord si prezervativele

imi place dimineatza in gara de nord.cu o cafea cu lapte de la mac, bauta cu manusile in maini, cu miscari lente si strigate care te sperie si te oblig sa-ti misti brusc capul greu de oboseala.cu struguri si papuci in geanta.cu un bilet bleu in buzunarul de la piept si un tren care o sa vina in 7 minute.oameni putini, mai mult din cei care matura peroanele pline de mucuri de tigara si ambalaje de ciocolata.aer rece intrand pe usile deschise.o carte veche pe genunchi iti promite un drum mai scurt.dimineatza la metrou, cu rucsacul plin de nimicuri pentru un singur uikend, cu un tren pe care scrie brasov si cativa baieti pe care tot tu trebuie sa ii astepti in gara, desi la telefon a sunat ceva in genul "te asteptam langa chioscul de ziare".

nu imi place sa sufar fara sa am vreo vina.nu imi place sa gasesc totusi ca am si eu o vina.nu imi plac examinarile jenante si dureroase.nu imi place sa fiu supusa unor cazne pentru ca altii au fost suficient de nepasatori, ignoranti si inconstienti sa le provoace.nu imi plac numerele de telefon la care mi se raspunde "buna ziua..clinica..x".nu imi plac oamenii care cred ca daca o fata/un baiat e curat, s imbraca bine si se aranjeaza, "omit" sa-si puna prezervativul.si daca vreodata, cumva, intr-un mod ciudat o sa aflu cine e fiinta omeneasca din vina careia am trecut prin "bullshit"(or...manshit, as iulia put it), o sa fie foarte neplacut.pentru parul, coloana vertebrala si moralul individei.fucking diseased whore!

la metrou toamna e la fel de frumoasa

Iti mai amintesti?cat timp te-am asteptat in seara aia, mii de frunze uscate au fosnit si au murit sub talpile mele.am mers cativa kilometri intre cei doi pomi scunzi si infrigurati.am stat pe o buturuga si am scris de sute de ori cu manusile in maini o singura propozitie formata din complement direct exprimat prin pronume si predicat verbal.era toamna.
mi-e dor de parc.de culori si maini ascunse adanc in buzunare.mi-e dor de nasul inghetat in aerul taios, de roshul obrazului, de varfurile veshtede ale ramurilor.mi-e dor de apa neclintita a lacului, pe care plutesc frunze amortite de timp.
Daca ai fi, as cutreiera cu tine strazile seara, mi-as ascunde fruntea in umarul tau si ti-as povesti tot ce am mai facut.am juca jocul ala al nostru, cand trebuie sa spui tot ce-ti trece prin minte timp de 2 minute neintrerupt si am rade unul de altul.te-as arata cu degetul in mijlocul strazii si as striga „m-ai innebunit cu niste manele” ca sa se intoarca lumea sa se uite ciudat.am gasi un loc fara obstacole ca sa ne prindem mainile si sa ne invartim pana ametim si cadem printre buruieni.te-as ruga sa-mi spui un banc cu veveritze, te-as intreba daca iti plac unghiile mele si ti-as smulge firul ala rebel care iti creste mereu in mjlocul fruntii.tu te-ai enerva teribil si ai scutura din cap, mi-ai da drumul la mana si mi-ai zice ca sunt cam proasta.as face figura aia de om jignit si suferind, dar numai o clipa, pentru ca apoi am pufni in ras amandoi si ne-am aminti ca toamna e atat de frumoasa.
mi-ar placea sa ramanem in parc pana se aude claxonul primului tramvai si iarba se umple de boabe de roua.fiecare pas ar purta cu el cantecul vechi..”mai stii tu, Marie, ca roua e vie?ca-n zori face oua si ies pui de roua?..ca ies pui de pui ce umbla hai-hui”…si la ultimul cuvant te-ai opri din mers, nu te-ai putea abtine sa ma asiguri ca “niciodata, iubito, n-o sa umblu hai-hui, in palma mereu imi vei sta ca un cui…rastignit in aceasta ravnita dulceatza ce tzine o viatza…”
dimineatza nu ne-ar fura visele, ci numai somnul.am merge in continuare neobositi printre cladirile de pe victoriei, mici si frigurosi, am manca fiecare cate 4 covrigei cu putina sare si n-am vorbi deloc tot drumul pana la metroul de la izvor.
si ne-am desparti la fel de fericiti..si sub pamant e toamna frumoasa..

sos

tin minte cand am vazut primul(primul era oare?) album bug mafia.era al lui catalin(oooh nuu:P) si avea scris pe coperte "SOS Pantelimon".Am crezut foarte multa vreme ca e vorba de mesajul de salvare celebru si culmea e ca eram chiar mandra ca mi-am dat seama de asta.de fapt , mi-a spus cineva, era vorba de shoseaua pantelimon.nah, ca sa vezi cata lipsa de romantism:p
ciudat preambul mi-am ales pentru o postare pe care am vrut sa o fac filosofica.poate imi iese totusi pana la final:P.
am fost aseara la Boogie.nu e prima data cand vad un film romanesc si a doua zi alerg spre IMDB sa inteleg din explicatiile altora ce a vrut sa spuna filmul.personal, il consider natural, amuzant si romanesc.aceleasi subiecte dure, aceeasi abordare cinica, aceleasi vorbe de duh, aceleasi imagini nudiste puse parca pentru NUMAI pentru sustinerea unei buline de "interzis sub 15 ani".oamenii astia sunt niste actori foarte buni, dar cu ce scop in "Boogie"?filmul vrea sa ne regasim, sa realizam ca nimic nu e nou sub soare, sa radem de proprii noi dandu-ne seama ca suntem ca "ei".ei care se misca real pe ecran, injura, se cearta cu nevasta, ajung la 30 de ani fara un loc de munca "vocational".ei care isi fac planuri de casatorie pentru ca a cam venit vremea, care fac posta o fata numita ramona de 1 mai la neptun, care beau vin, joaca bowling si spala vase in suedia.e adevarat, la o enumerare atat de simplista, asta e romanu`.frust, minuscul, nemuritor...Dar sa mor daca nu m-am saturat de filme care iti pun pe ecrane realitatea.Mai da-o incolo de casnicie care are nevoie de catalizatori, de adolescenti la 30 de ani, mai da-i incolo de copii care oracaie si iti zapacesc concediul, mai da-le incolo de prostituate care asteapta barosani cu bmw, de romani care aleg litoralul bulgar, mai da-o incolo de realitate cruda.stim cu totii asta, vedem, auzim, simtim, e peste tot, de ce trebuie sa o pui pe ecrane si sa o numeste arta?daca mi-as fi filmat prietenii/prietenele la o discutie in bucatarie, in sat, la mare de 1 mai si le-as fi pus cap la cap(eventual adaugam si criza unei relatii mai mult sau mai putin conjugale), as fi facut si eu un film.l-as fi numit cel mai probabil "Onutz"(las` ca stim noi de ce:P).ah, da, mi-ar fi lipsit bugetul de 650 de mii de euro..
sa ne salveze cineva!ca noi nu suntem in stare!

un singur raspuns?

de ce se asaza oamenii in fatza taurilor furiosi de buna voie si nesiliti de nimeni? de ce majoritatea tinerilor raspund "banii" la intrebarea "care e problema ta cea mai mare?" de ce stiristul care a facut acest studiu interpreteaza ca "tinerii vor avutie"? de ce nu spune "sunt platiti prost si e normal sa aiba nevoie de mai multi bani"? de ce cucoanele de la banca isi misca mainile invers proportional cu numarul de oameni stransi la coada? de ce posta romana nu permite trimiterea de valuta? de ce oitza Morag este anatomically incorrect? de ce imi raman mie numai 130 de ron din salariu inainte de a-i fi luat chiar? de ce nu se legalizeaza marijuana in Romania? de ce gasesti cu o regularitate mai mult decat suparatoare, barbati care isi satisfac diverse nevoi fiziologice pe strada? de ce se iau oamenii de tine in tramvai daca porti in spate un rucsac? de ce nu pot sa o vad pe samira mai des? de ce stau toate masinile pe linia de tramvai cand ploua? de ce din ce in ce mai multe femei nasc prin cezariana? de ce oamenii se uita la stele si stelele nu se uita inapoi?

....uite D`AIA!

26 mereu

ziua cand au trecut 80 de ani.cand ar fi trebuit sa se implineasca 80 de ani.mana din shold cand ceva merge prost, rasul mocnit langa soba acum calda, strigatele spre televizor corectand erori gramaticale sau exprimari stangace, fumul tigarii fara filtru, culoarea mustului pe degetele printre care curgea din butia veche intr-o cana noua.un dor care macina, dar care nu mai poate avea alinarea mainilor si a ochilor verzi.se alina acum cu amintiri, cu cele 3 cute de pe frunte incercand sa-mi amintesc expresii si gesturi, sa le pun intr-o ordine, sa le repet in fiecare zi, pentru ca asa sa nu le uit vreodata.sa ramana acolo unde au stat aproape 21 de ani.
sa ne dam demisia pentru a face ceva ce conteaza, sa nu lasam pe nimeni si nimic sa ne umbreasca bucuriile, sa nu privim peste umar inapoi decat catre pomii inalti si catre cer.chiar daca ploua.
sa ne veselim, sa ascultam maria tanase, sa culegem strugurii, sa ne odihnim pe patul de pe prispa.sa nu fim triste, cu atat mai putin sa plangem, pentru ca cea mai mare fericire a lui era ca noi sa fim fericite.sa credem ca o sa ne urmareasca mereu calea si o sa pazeasca fiecare pas si din sufletul lui acum calator sa pastram ceva ce numai curatenia spiritului poate pricepe si asimila.
sa strangem din dinti si sa ne tinem strans de mana, pentru ca ne avem numai pe noi si numai noi stim secretul lui.
si sambata dimineatza sa miscam usor farfuria sfintita, sa cantam o data cu preotul pe care nu puteai sa il suferi:P, sa mancam ciorba de burta si sa bem un vin fiert in memoria celui mai drag dintre pamanteni.

la multi ani1..oriunde ai fi..

in intarziere..

si totusi nu e inca toamna.nu e inca vremea sa imi acopar sufletul cu ceva, mai poate sta nitel descoperit, poate racoarea si umiditatea o sa-l caleasca si-o sa-l mai invete cateva lucruri despre..orice.nu e inca toamna pentru ca totul e inca verde.nu ati observat?ma uit insistent in jur, la toti pomii, la toate tufisurile.frunza galbena care mi-a spus mie anul trecut ca vine toamna, intarzie.
si intarzii si eu sa ajung la serviciu, acasa, intarzii sa fac ceva ce-mi place de dragul unor bancnote, intarzii sa uit lucruri pe care ar fi trebuit sa le sufoc deja acoperindu-le cu altele noi.intarzii sa fumez dintr-un pachet pe care sta desenat un carucior gol, sa cumpar giaca aia, sa fac din nou scoala si sa-mi iau o data permisul, sa il iert o data definitiv pentru tot.intarzii sa am incredere.
nu numai frunzele galbene si toamna sunt in intarziere, ci si eu.
si pentru toate astea am adormit plangand asta-noapte si m-am trezit infrigurata de dimineatza.nicio putere din lume nu ma poate ajuta sa sar peste saptamana asta singuratica, sa fie luni 29 septembrie astazi.pot numai sa imi ingrop clipele in munca, in admiterea de master care ma asteapta miercuri, in masa incarcata de un an si jumatate de cand l-am pierdut sambata, in drumurile reci catre locuri calde.sa fac in asa fel incat sa treaca usor o saptamana grea.ultima din periculoasa luna septembrie..

anestezic

Mi-ar placea sa existe un anestezic pentru orice si fiece durere.oamenii au creat in laboratoare substantele necesare pentru anestezierea durerilor de orice fel.am reusit sa ne jucam putin de-a divinitatea si sa decidem noi cand, cum , pentru cat timp scapam de o durere.dar ce facem cu celalat tip de dureri?cele pentru care un pahar simplu cu apa face minuni...sau o plimbare cu o prietena vesela;durerile alea pentru care niciun medicament creat vreodata de mintea ascutita a omului nu-si face efectul, nu pot fi alinate nicicum..

se poate si in realitate?

nu stiu cum se face ca in unele nopti, in somn, reusesc sa fac ce n-am reusit niciodata sa fac in realitate.Azi-noapte, de pilda, am tipat, am zbierat, m-am certat urland cu cineva.nu conteaza cu cine.sau poate conteaza, dar vreau eu sa cred altfel.m-am trezit cu sentimentul ca am tipat si in realitate, si in loc sa am sentimentul ala de usurare dupa ce te eliberezi de tensiune cu ajutorul decibelilor, ma doare capu si maseaua.astept omu cu nurofenul asa cum asteptam aseara drumul printre pomi.prietenii stiu de ce..!;)
am fost la concert la kny again.oamenii astia sunt mult prea tari.l-orchestre de la roche se numesc, daca aveti curiozitatea sa-i googleuiti un pic si sa veniti la urmatoarea cantare.Am stat 4 fete intr-un shezlong care ameninta ca va darama masa plina de beri din fatza, eu am crezut ca ploua/fulgera:D(tot prietenii stiu ei de ce), delia s-a facut praf din 3 beri si inca mai visa la solistul insurat(Goddamnit).all in all, o seara perfecta in herastrau, urmata de un drum mult mai putin perfect catre casa, cu celebrul 41 care mi-a mancat zilele, in care o femeie care se simtea rau a trebuit sa-mi povesteasca de nenorocirile care se abat asupra familiei ei.i suspect one too many shoots of vodka there.sau poate sunt eu mean din cauza durerii de masea.
home -supa perfecta, patul caldutz si visele zbuciumate in care am fost asa cum nu pot fi niciodata in realitate...desi cred ca ar trebui!!hm?ia sa ma gandesc eu bine la asta...

who`s the man?

Femeile celor mai buni prieteni. Prietenele celor mai bune femei. Femeile-cele-mai-bune-prietene.
Femeile care se gândesc la futut la fel de mult ca şi noi, dar au decenţa să nu vorbească la fel de des şi de urât despre asta. Femeile care ne trimit cadouri, care ne-aşteaptă cu luminile stinse în maşina parcată la colţul străzii, care ne plătesc consumaţia, care ne întreţin, ne savurează şi apoi ne roagă să le uităm.
Femeile care seamănă cu actriţa noastră preferată. Femeile urâte care ştiu cum să facă un bărbat să se simtă dorit. Femeile care întorc capul după alte femei, care pun mâna pe fundul bărbaţilor, care intră singure în sex-shop-uri şi care l-ar face să roşească şi pe Bebe Mihăescu.
Femeile care nu vor copii. Femeile despre care credem că vor întodeauna mai mult, pentru că nu se mulţumesc niciodată cu mai puţin. Femeile pentru care încetăm să existăm la începutul unui orgasm şi care nu uită niciodată de noi înainte de a-şi aprinde ţigara. Cele de ţipetele cărora ne ruşinăm, cele a căror pricepere ne face să ne cutremurăm de plăcere, cele în faţa cărora închidem ochii şi gemem. Femeile-fântână, gheişele, stricatele, nesătulele.
Cele care nu închid ochii când le săruţi.
Femeile care îmbătrânesc departe de ochii noştri. Femeile pe care le vedem din An în Paşti, cărora le ducem dorul, fără să vrem, de fapt, să le vedem mai des. Femeile mature, oricât ar fi de tinere. Cele încă frumoase, oricât ar fi trecut de mult… Femeile de ridurile cărora ne temem mai mult decât de îmbătrânirea noastră.
Femeile care răspund imediat la sms. Cele care ne bârfesc cu prietenele şi apoi îşi bârfesc prietenele cu noi. Cele care au tot timpul chef de lipsa noastră de chef.
Partidele imposibile, fanteziile abandonate precoce, îndrăznelile meschine şi flasce, parfumurile ale căror nume sunt uitate mai înainte de-a întreba cum se numesc.
Femeile care miros a aşternut, care ne pun mâna între picioare, care fac pipi cu uşa de la baie deschisă, care ne dezbracă în lift şi ne-o trag în holul blocului.
Femeile care sforăie.
Femeile cărora nu le dăm numele, cele care ne fac să zâmbim engimatic, femeile care au trecut prin viaţa noastră ca rapidul de Constanţa prin halta Bucureşti Triaj.
Femeile de care nu ne îndrăgostim. Adevăratele femei. Femeile bune rău. Bunăciunile care nu sunt niciodată bune de iubit.
Celor care ne-au explorat trupul în toate profunzimile sale, nu le îngăduim niciodată să-şi atârne vreo amintire în cuierul inimii noastre. Poveştile noastre de dragoste nu sunt pentru ele. Slăbiciunile noastre nu le privesc. Sms-urile dulcege, trandafiraşii comestibili şi lacrimile discrete în colţul ochelarilor de soare – toate astea le păstrăm pentru altele. Lor le mai oferim din când în când chiloţei în formă de inimioară.
Cu ele nu trebuie să fim tandri, nici atenţi, nici măcar sensibili. Pentru că toate lucrurile astea pe ele le plictisesc. Chiar aşa ne-au spus – că le plictisesc îngrozitor.
Aşa că ne luăm tandreţea şi o băgăm la loc în buzunar, o punem bine pentru cele care vor şti s-o aprecieze: femeile după care plângem la al treilea pahar, cele după care alergăm în pas de pudel printre maşinile oprite la semafor, femeile care ne fac din vorbe şi care rareori ne mai fac şi altceva. Iubitele noastre, dragele noastre, nebunaticele noastre fixaţii. Zânele, nimfele, prinţesele. Imaculatele fecioare.
Ele ne conving să n-o mai ardem aiurea, de dragul lor ne transformăm din distruşii de azi în supravieţuitorii zilei de mâine, ai lor sunt copiii pe care ne trezim peste noapte că vrem să-i concepem. Ele sunt fericitele pe care ne dorim să le iubim non-stop şi pe care nu reuşim să le mulţumim decât cu intermitenţe. Ele ne răscolesc nopţile, trecutul şi corespondenţa. Femeile ţesute în atelierele ascunse ale minţilor noastre, proiecţiile fantasmatice ale mamelor, traumelor şi ale copilăriilor noastre.
Pe femeile adevărate nu le iubim niciodată, pe ele le amuşinăm, le cucerim, le posedăm, le despicăm, le dezvrăjim, le privim lung şi le lăsăm în urmă. N-avem nici o îndoială că se vor aduna din bucăţi şi se vor face la loc, pentru că sunt făcute din carne, nu din lumină. Ele sunt cele care ne fac să ne simţim bărbaţi, iar pentru chestia asta copilul din noi nu le va ierta niciodată.
Dar femeile adevărate ştiu să ne iubească pe furiş, fără să ne facă să ne simţim prost din cauza asta. De dragul nostru, ele se stăpânesc şi nu devin niciodată zâne sau prinţese. De dragul nostru, ele rămân mereu iubitele prietenilor noştri şi prietenele iubitelor noastre.
Pentru că ştiu să ne iubească mai bine care oricare altele, pentru că între noi şi ele va rămâne întotdeauna ceva nespus, pentru că nu vor purta niciodată copiii noştri, pentru că nu ne vor întreba niciodată nimic din ceea ce nu am vrea să fim întrebaţi, pentru că nu ne vor strânge niciodată şosetele, pentru că ne vor ierta josniciile mai înainte chiar ca noi să le fi gândit, ele ar merita măcar omagiul de a ni le aduce aminte aşa cum au fost.
Dar în urma trecerii lor prin viaţa noastră, schijele ascuţite ale amintirilor se cizelează asemenea scoicilor spălate de mare, iar poveştile crâncene despre poftă, dorinţă şi aşternut se transformă ireversibil în fragmentele spălăcite ale unor poveşti de dragoste pe care nu le-am trăit cu adevărat niciodată. În sufletele noastre, femeilor adevărate nu le este îngăduită nici măcar memoria.

is it too late for the sun flower?

a trecut o saptamana, dar inca simt nisipul care mi-a ramas in pantofi cum imi zgarie talpile ranite de expeditii stancoase.ma uit spre cer seara in cautarea unui apus in spatele padurii de pin.caut din ochi dimineatza geanta frumoasa de plaja, prosoapele de pe sarma mica batuta de soare.astept sa calc pe nisip foarte fin, amestecat cu ace de pin maruntite, dar tot ce primesc sunt bucati incinse de asfalt, tramvaiul overfull, calea dorobantilor la fel de aglomerata.ramane numai ciocolata de pe piele, portofelul dragalas, fluturasul(libelula) ce inca rezista intr-un coltz de abdomen.cateva poze insorite, gustul unui cocktail tare intr-un pahar de laborator chimic.si aceleasi dureri.
de cand am venit au fost filme romanesti cu vise inca nedescifrate, fete cu vieti sexuale disfunctionale, oameni fara bun simt care iti mai sunt si rude, mazare cu pipote, helena paparizou cu un cantec pe care nu stiu daca il voi gasi candva, jeleuri, lichior si o impacare asteptata.avea dreptate, nu am cum sa 'stau suparata' pe el, cu tot cu amnezia care a umbrit o zi de 13.dorinta de a avea din nou 17 ani..sau 10, frica de munca zilnica 8-10 ore fara cursuri de la care sa chiulesti, fara scari ale facultatii pe care sa lenevesti cu o cafea to go si o duzina de colegi.dorinta unei revederi in mai multi la o cafea alba si o tabla, planul semnului zodiacal si mesajul atat de oportun, though foarte intarziat.urmeaza uikend acolo unde s-a nascut vesinicia.nu e prea tarziu pentru floarea soarelui!

acesta este un e-mail intern(pentru angajatii romani) de la o reprezentanta in Romania a unei mari corporatii.L-am preluat de..nu mai stiu unde, dar e funny si daca il stiti deja..tot funny e:D

TO:All Romanian Speaking Staff:
Improper Language Usage

It has been brought to our attention by several officials visiting our office in Romania that offensive language is commonly used by our Romanian speaking staff.Such behaviaour, in addition to violating our policy, is highly unprofessional and offensive to both visitors and staff.
All personnel will immediately adhere to the following rules:
1.Words like "futu-i, in pula mea, pula" and other such expressions will not be tolerated or used for emphasis or dramatic effect, now matter how heated a discusion may become.
2.You will not say "si-a bagat pula" when someone makes a mistake, or "s-a cacat pe el" if u see something being reprehended, or "baga-mi-as", when a major mistake has been made.All forms and derivations of the verb "a se caca" and " a se fute" are utterly inappropriate and unacceptable in our environment.
3.No project manager, section head or administrator under any circumstances will be referred to as "pula de om", "cacanaru" or "boul".
4.Lack of determination will not be referred to as "pulalau", nor will persons who lack initiative be referred to as "muiangiu".
5.Unusual or creative ideas offered by management are not to be referred to as "porcarii".
6.Do not say "futu-ti ma-ta" if somebody is persistent;do not add "pula mea", if a colleague is going through a difficult situation.Furthermore, you must not say "am pus-o", nor "o sa ne-o traga" when a matter becomes excessively complicated.
7.When asking someone to leave you alone, you must not say "du-te-n pula mea" or should you ever substitute "may i help you?" with "ce pula mea vrei?".
8.Under no circumstances should you ever call your elderly industrial partners "bosorogi imputiti".
9.Do not say "ia mai mereti in pula mea cu cacatu asta" when a relevant project is presented to you, nor should you ever answer "futute-n cur" when your assistance is required.
10.You should never call your partner representatives as "boul dracului" or "tampitu ala".
11.The sexual behaviour of our staff is not to be discussed in terms such as "pizdulica buna", "futaciosu" or "homalau` lu` peste".
12.Last but not least, after regarding this note, please do not say "ma sterg la cur cu porcaria asta".Just keep it clean and dispose of it properly.

comments?:))))

pariu pe o tigara ca ma las de fumat?

de vreo saptamana incoace primesc diverse review-uri si vizite pe hi5 din parte unor copii emo.i don`t get it.de ce??ce vad ei interesant de se uita?seman cu ei?aduc eu a emo?..i certainly hope not!
motiv pentru care ma las de fumat(si chiar daca nu vezi care e legatura, iti zic eu, e o mare legatura:P).oficial.vreau sa stie toata lumea ca m-am saturat sa imi miroasa hainele mele fabulous a tigari, si mainile dupa ce fumez, si camera in care dorm.m-am saturat sa aleg sa cumpar tigari din ultimii bani, in loc sa-mi iau inghetzata sau o revista de muieri.m-am saturat sa primesc priviri dezaprobatoare din partea oamenilor pe care ii iubesc.m-am saturat sa ma ascund in spatele unor slabiciuni de mult apuse.s-a sfarsit, nu mai am niciun motiv sa fumez.si daca motivatia initiala(+intermediara) a disparut, de ce sa nu dispara si ustensilele?like..am luat licenta cu nota buna, ma duc in vacanta in grecia si turcia, am un boyfriend fabulous si un job si mai fabulous, o casa faina, multi prieteni!..ce-mi mai pot dori?!..sigur, sunt lucruri pe care le-as mai putea obtine, destule, dar in momentul asta sunt intr-un loc bun, un loc sigur si linistit.si trebuie sa profit de momentul asta ca sa scap de jucariile care se aprind si fumega.it was sexish, but it was killing me!
asa ca da, incepand cu 09.07.2008, ora 10 a.m. i`m a non-smoker again.any bets?

m-am razgandit

am privit in urma ca de fiecare data.strada prafuita, aproape goala, cativa batrani si cativa copilashi in umbra teilor pe partea stanga, fantana secata pe partea dreapta, silueta singuratica asezata pe o margine de pod.ar fi trebuit sa fie doua, acum era una singura.una singura sa-mi faca bagajul, sa-mi puna 1000 de intrebari despre ce vreau sa mananc, sa planga atunci cand plec si nu stiu sa raspund la intrebarea "cand mai vii?", sa miste usor o mana in aer .."paaa"..
am ramas in masina cu a doua silueta.tacuta si ostila, fara sa scoata o vorba o ora intreaga, fara sa coboare sa ma ajute cu monstrul incarcat de merinde.cu aceleasi ganduri rele despre viitorul meu, despre viata mea sociala si mondena care lipseste in realitate cu desavarsire.fara sa spuna da la invitatia pentru duminica, fara sa ma intrebe cum m-am simtit inaintea, in timpul si dupa examenul cel mai greu din viata mea.fara sa ma priveasca bland si linistitor, fara sa astepte sa ma intorc.
am privit in urma la blocurile gri ascunse in spatele cailor ferate.am vazut putin din locul unde am stat atatia ani in "fatza blocului" cu prietenele mele.putin din viata pe care nu o mai pot avea si pe care acum nici nu mi-o mai doresc, ce-i drept.dar care ar fi fost bine daca ar mai fi existat undeva acolo.
am privit in urma si nu mi-am mai dorit nimic.nicio petrecere de ziua mea, niciun tata care sa imi dea bani prea multi pentru orice vreau eu, nicio zi de 13 iulie.sa fie 14 direct!..exact acelasi gand de anul trecut pe vremea asta.acelasi, dar in lipsa singurului om care l-a inteles si l-a infruntat.
dar n-am mai putut privi in urma.autostrada era mereu aceeasi si nimic nostalgic nu ma lega de ea.si-am privit inainte.fata copilaroasa care o sa ma astepte sa car "monstrul", baiatul fierbinte care o sa vina sa "ne pupam", fata creatza ramasa prizoniera la mare, locul nou din dorobanti care poarta..culmea, numarul 13!..si n-am mai privit inapoi.si mi-am dorit petrecerea de ziua mea din nou!prieteni, tata, mancare, vodca, chitara, ras.n-am mai vrut sa fie direct 14, pentru ca oricum nu mai are cine intelege de ce mi-as dori asta.vreau sa fie 13!..din nou duminica!..exact ca acum 22 de ani!

primul oras patriarhal

In anul 1930,romancierul, nuvelistul si gazetarul Cezar Petrescu a scris Oras Patriarhal.Aproximativ 15 ani mai tarziu, volumul galben-portocaliu shedea mandru in biblioteca seminaristului constiincios, care se ocupa de asemenea si de cartile institutiei, prilej pentru a le citi si a si le cumpara pentru a le lasa nepotilor.Nepotii(nepoata) au venit mult timp mai tarziu, in 1986, si atunci cartile din biblioteca bunicului au forfotit de nerabdare..inca vreo 5 ani si nepoata creatza avea sa poata ajunge la rafturi sa "fure" cateva carti si sa ofteze dezamagita .."nu au poze"..inca 15 ani si nepoata creatza avea sa le poata privi cu ochi cercatatori...inca 17-18 si va putea sa le citeasca si sa inteleaga lucirea din ochii bunicului atunci cand vorbe despre ele.
oras patriarhal a venit dupa 18 ani de la venirea nepoatei, ca un preambul la ceea ce bunicul stia ca o va astepta.draga de ea va pleca in bucuresti si va vedea cat de nepatriarhal este orasul lui cezar petrescu.
bunicul s-a dus.cartea cu coperte mai galbene decat oricand a stat ca o biblie langa fruntea plina de povesti a batranului.apoi si-a reluat locul in singuratatea rafturilor pe care nu mai are cine sa le cutreiere, sa le stearga de praf, sa le adulmece ca pe hrana cea mai dulce a zeilor.din vreme in vreme, nepoata merge in camera bibliotecii, scoate o carte de pe raft si intre doua batai lenese de pleope isi aminteste clar zambetul bunicului si povestea lui despre fiecare dintre ele.
dupa care,cu 4 flori albe si 2 rosii, cu un chibrit purtand insemnele vreunui partid si un manunchi de lumanari, nepoata urca dealul cu fruntea batuta de soare sa-i dea bunicului ultimele vesti din orasul patriarhal..."am luat licenta.si peste o saptamana o sa am festivitatea aia grozava cu roba si capa si-o sa-mi zvarl ciucurelul din stanga in dreapta si-o sa imi vina sa plang cand o sa o vad pe mama protzapita cu aparatul foto in fatza scenei.si o sa fie cam toti prietenii mei cu mine, vine si marius.si colegii mei care imi sunt dragi, desi poate nu am avut inspiratia sa le arat asta.iar tu o sa fii mereu in sufletul meu ca omul care mi-a adus primul oras patriarhal din viata"..

scrisoare catre Fat-Frumos

in asteptarea dragului chirila...cu gandul la fiecare cantec pe care o sa-l ascult cu inima mica, ascult de doua zile albumul nou Vama..postez Scrisoarea catre Fat-Frumos pentru ca e prima mica obsesie ..



Am crezut că, într-o zi, buzduganul va lovi în uşa mea şi am să ies să te îmbrăţişez. Aş fi vrut să-ţi revăd calul alb. Mi-ai promis că îl voi călări cândva... Şi acum, când, în sfârşit, aş fi putut... Ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de maşini... Mi-ai spus că trebuie să creştem mari şi să luptăm cu toţi zmeii din lume, dar nimeni nu mai vrea să lupte, Făt Frumos... Oamenii nu au timp să mai fie viteji... unii dintre ei spun că viaţa e o luptă, dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câştigat sau a pierdut... Mi-ai promis că o să mă înveţi ce e onoarea, Făt Frumos... dar oamenii nu prea folosesc acest cuvânt... nici în reclame nu l-am prea auzit... foarte rar, prin filme, dar mereu se găseşte câte unul care spune că eşti un prost dacă ai onoare... Ai plecat şi nu m-ai lămurit...
În fiecare seară, mulţi dintre noi ajungem în acelaşi loc, Făt Frumos... nişte case mici... iar eu ştiu sigur că am fost în castelul tău când eram mic... mi-ai spus că nu pot sta mult, pentru că venea zmeul şi trebuia să te lupţi cu el... şi toţi oamenii fac aceleaşi lucruri... Cei care sunt singuri intră în casă, aruncă nişte chei pe masă şi se duc la frigider, scot o sticlă de acolo şi beau din ea şi se uită în gol... Apoi se trezesc ca dintr-un vis şi se duc în altă cameră, unde se aşază pe o canapea şi dau drumul la televizor... Mii de oameni fac aceleaşi lucruri, în acelaşi timp, seară de seară, în aceleaşi case mici, Făt Frumos...
Am fi putut fi singuri, Făt Frumos... Mi-ai promis că nu vor fi două nopţi în care să dorm în acelaşi loc, Făt Frumos... că o să zburăm peste munţi, călare pe caii noştri albi şi vom călători în acelaşi timp cu stelele, şi unde vom vedea o luminiţă cât de mică, acolo vom coborî şi vom înnopta... M-am gândit că s-ar putea să nu pot zbura, Făt Frumos, dar eram sigur că voi călători... Şi luminiţe sunt peste tot, Făt Frumos, asta mă doare... nici măcar nu ar fi trebuit să le căutăm... e mult mai simplu decât pe vremea ta, şi tu nu eşti aici... Ai spus că trebuie să facem ocolul pâmântului şi să răspândim Binele în lume, dar nu mi-ai explicat ce înseamnă Binele... Nu ai apucat... Tu ştii cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu Binele... ?... Mă enervezi, Făt Frumos, pentru că eşti iresponsabil... m-ai lăsat cu ochii in soare... Vreau să fac tot ce făceai tu şi să trăiesc cum trăiai tu, Făt Frumos, şi să îi învăţ şi pe alţii... Prietenii mei trebuiau să mă ajute, nu Făt Frumos...
Trebuia să plecăm împreună la drum... Iar eu trebuia să ştiu să îi găsesc şi să ştiu să îi aleg, nu, Făt Frumos?... Ei bine, află că sunt singur, Făt Frumos... Şi tu nu eşti aici... Fomilă, Setilă, Păsări-Lăţi-Lungilă... Ei bine, află că sunt înconjurat de nişte idioţi în costume gri cu care mă văd în fiecare miercuri la mall şi care cântă cântece despre bere şi nici măcar nu-şi mai amintesc de tine... îmi spun că au cunoscut-o doar pe Ileana Cosînzeana, dar că de tine nu-şi aduc aminte... şi râd, Făt Frumos, râd de tine, râd de mine...
Ar fi trebuit să fii aici, laşule... să ne înveţi să luptăm... să ne vorbeşti despre onoare şi prietenie... să ne povesteşti despre sacrificiu... Ar fi trebuit să ramâi aici, ca să te poţi apăra, Făt Frumos, pentru că eu nu o pot face în locul tău, pentru că nu m-ai învăţat, Făt Frumos... ai plecat ca un laş, Făt Frumos... şi nu ne-ai învăţat nimic... Ai fi putut măcar să îmi spui cum ai făcut să o iubeşti doar pe ea, Făt Frumos... O singură fată... Măcar atât, Făt Frumos, pentru că eu ştiu că ea te-a ajutat mult... Cum ai reuşit să iubeşti o singură femeie... Te urăsc, Făt Frumos, te urăsc în numele tuturor calculatoarelor din lume...
Tastez numele tău şi mii de pagini îmi vorbesc despre tine... Şi tu nu eşti nicăieri, Făt Frumos... Şi nici măcar Zmeul nu mai e printre noi... Aşa aş fi fost sigur că ai existat... Ai plecat, Făt Frumos, şi ai luat cu tine şi Binele şi Răul... Te urăsc, Făt Frumos... Te urăsc!

linia orizontului

de la inceputul saptamanii asteia zilele mele sunt toate la fel.mi se intampla la fiecare inceput de vara.poate mirosul cald al aerului care intra pe geamul din bucatarie, poate chipul obosit si stingher din oglinda, poate golul maricel din stomac, care imi aminteste de alte veri pe aceleasi dureri...examene importante din viata mea.de ce se petrec toate vara?tocmai vara, care e timpul meu preferat din an, care imi aminteste de vama veche, de nisipul fin de pe prosoapele de plaja, de saruturile din ureche..Si tocmai vara sa ma tradeze de fiecare data..it`s brutal, ar zice prietenul din irlanda..
si ma trezesc mult prea dimineatza, cu toate ca m-am culcat aproape de rasarit, merg ametita sa-mi spal cearcanele, ma asez pe scaunul de langa fereastra din bucatarie si-mi fac ceva repede de mancare.castravetii sunt buni dimineatza, mai ales bucatzica subtire din capat, pe care o tai si mi-o lipesc pe frunte, asa cum facea tataia de fiecare data cand imi punea sa mananc..."sa nu te doara niciodata capul, pitziponcule"
si niciodata nu m-a durut cat timp el a asezat cu mana arsa de soare rotitza verde in frunte.acum nu mai e el sa faca asta, o fac singura in fiecare dimineatza de luni incoace.doare putin, dar trece..trebuie sa treaca..
mananc incercand sa gasesc in acelasi timp cu google puncte de reper pentru urmatorul subiect de licenta.fumez incet, cu paharul de pecsi cu un strop de lamaie langa.fetele, pe care nu le gasesc in casa cand ma trezesc, incep sa se intoarca de la scoala.si eu scriu, tot scriu, imi trec mainile peste frunte si respir adanc.dupa-amiaza ma gaseste la aceeasi masa, cu o supa calda si laptopul langa.seara imi odihnesc putin oasele intr-un dus caldutz si revin in fata laptopului.se face 3 dimineatza...mi se inkid ochii si abia mai pot intelege ce citesc, ce scriu..dar nu inkid pana nu termin ce mi-am propus.ce copil cuminte sunt..
imi amintesc de camera mea de la pitesti, unde o luna de zile am stat pe covor in fata oglinzii mari si am citit eseuri innebunitoare si harti ale patriei.era atunci mai usor sau sunt eu acum mai obosita?sau e numai un examen nou, ca oricare altul, dar care capata valente fioroase, precum simbolul lupului la facultatea de sociologie tocmai pentru ca nu am mai trecut prin el vreodata.e brutal din nou ca fiecare "lectie" din asta pe care trebuie s-o inveti in timpul vietii materiale pe care o duci, de obicei nu se mai repeta.e o data.si atat.daca ai prins-o la timp de maneca si i-ai zis vreo 5, ai castigat pariul cu viata..pariul pe o lacrima, zicea vali sterian.(dar pana la urma, ce se aplica in dragoste, se aplica si la licenta, nu, popov?).daca nu ai avut inspiratie, ai pierdut o exeperienta pe care nu o mai poti retrai la fel..
astazi e a treia zi din restul vietii mele.inca privesc licenta asta ca pe linia orizontului.nu pot vedea nimic dupa, si nici nu vreau pentru ca stiu ca in momentul asta nu sunt capabila.e miercuri dupa marti seara la motoare, cand am facut poze cu manu cu parul desfacut(in sfarsit!), am povestit a.k.a barfit colegii care lipseau(ca asa e frumos), am facut planuri de munte, picnic, after-graduation party si in final am alergat cu costi pe peronul de la unirii dupa ultimul metrou.l-am pierdut, evident, prilej pentru inca o tigara in parc.e miercuri inainte de joi, penultimul examen din viata mea de student.a noastra, de fapt.e miercuri dupa marti cu concert phoenix in pitesti, in umbra marelui U.R.S.S.e miercuri 21 mai.
a.m.r. 34 zile calendaristice..care vor trece toate la fel..

astept un raspuns

de cand ma stiu, urasc sa astept.urasc sa fiu incerta in asteptarea mea.vine?-nu vine?, suna?-nu suna?, ma iubeste?-nu ma iubeste?, l-am luat?(examenu)-nu l-am luat?sa mai sper?-sa nu mai sper?.astept mereu cate ceva.statia de metrou, patul inca rece, viata pe care visez sa o am.din nerecunostinta, uit sa ma bucur atunci cand raspunsul apare, atunci cand omul vine.poate imi pare cam tarziu, degeaba acum cand mi-au iesit fire albe si mi s-au impaienjenit ochii uitandu-ma catre linia orizontului.poate chiar nu-mi mai doresc, degeaba cand focul s-a stins si deja merg spre alte locuri.
astept certitudini care nu mai apar, care se indeparteaza usor-usor de ceva timp incoace.un loc pe care sa-l pot numi acasa si mai ales niste "ei" care sa fie acolo.asta e cel mai dureros.pentru ca simt ca oricat as astepta, nimic niciodata n-o sa se schimbe.si e nedrept si mult prea greu sa astept de pe acum propria mea casa si familie, care sa fie o certitudine.lucrurile care ma fac acum fericita mi-ar putea scapa printre degete, ca de atatea alte ori.si mi-e frica de asta, asa cum mi-e frica de propriile mele imperfectiuni care ma impiedica sa nu-mi fie frica.
astazi am plecat fara umbrela.m-a plouat usurel vreo 30 de min si torential vreo 5.am ajuns acasa cu respiratia aproape taiata.si mi-am amintit cum imi ziceam mai demult ca daca dragostea e un adapost, mi-ar placea sa merg mereu prin ploaie.eram prea mica atunci, acum as vrea numai o dimineatza pe plaja, cu picioarele goale in nisip...
astept..

barbatii sunt porci si femeile sunt curve

iata cele doua mari idei ale modernitatii adulte, cu radacini puternice in pubero-adolescenta.iata a common belief of dudes and chicks who walk around looking pretty and pretending to matter.sunt ele adevarate au ba?
pai sigur ca as zice un "nu" decis.pt ca ma consider non-judgmental si, kiar mai mult,nepasatoare la "decadentele" astea care infloresc strazi, parcuri, institutii publice, etc.ei bine, daca incerci sa analizezi la modul concret, raspunsul se va ivi cu totul altfel decat cel preconizat.ca sa intelegeti si voi mai bine si sa pun si eu putina coerenta in text, hai sa luam 3 cazuri.si sa le analizam din perspectiva "porcilor si curvelor".
Joi, 20 martie 2008.
1.autobuzul 62.ora 09:03a.m.In intarziere la serviciu.Un grup de copii cu media de varsta probabil sub 18 ani converseaza.ce aflam?aflam ca la ce bun sa faci facultate cand te poti angaja vanzatoare la praktiker, ca ii plateste bine si le mai da si bonuri de masa, am incheiat citatul.si la ce bun sa faci credit la banca, daca poti sa i-o "mangai" unui mosh plin de bani.scuzati culorile limbajului, sunt reproduse cu fidelitate.
2.18.05p.m.Am terminat serviciul.Colegii nu se ingramadesc sa ma duca acasa cu masina, ca tot le e in drum, cum faceau pana ieri.motiv?am prieten si nu "prezint interes"!go visit www.youareaprick.com, will u?peste asta, prelegerea de rigoare cum ca trebuia sa fiu constienta pana la varsta asta ca NICIUN barbat nu te duce acasa din amicitie, ci sperand sa ii accepti avansurile.(ce zicea "cineva" de ocaziile de a face sex ale femeilor comparativ cu barbatii e f adevarat).intrebarea mea:"si daca nu le accept ce fac?"...men are shruggin..raspunsul tot al meu.."da,ma duc cu autobuzul".
3.colega mea alinutza arata grotesc.e intr-atat de grasa incat ar trebui sa tina o cura, sa faca sport si SA POARTE HAINE CU 4 MASURI MAI MARI.dar colega mea alinutza este f admirata azi.are decolteu si zambet larg.fie din disperarea de a fi complimentata a ei, fie din disperarea de a se inghesui intr-un munte cu tzatze mari a lor, barbatii care o sorb zilnic din priviri sunt vedetele firmei.impreuna cu ea, desigur.
concluzii:
1.barbatilor le lipseste cel mai simplu simt al esteticului.
2.femeilor le lipseste si lor idem, si in plus un al simt mai greu de detinut, anume mandria(in sensul ei bun)
3.barbatii nu au capacitatea sa fie gentlemeni si sa duca o fata acasa fara sa aiba senzatia ca "le iese" ceva din asta
4.femeilor care inca mai cred ca exista barbati din astia gentlemeni o sa le "iasa" lor ceva..OCHII!..asteptand!
5.din vina femeilor de la punctul 2 barbatii cred ca nicio femeie nu are mandrie si o sa accepte niste scuze penibile din spatele geamului masinii shmekere.
6.tot din vina anumitor femei barbatii au ajuns sa fie porci fara urma de reabilitare.asa i-au invatat ele.
7.iar barbatii astia invatati de alte femei nu sunt decat porci care cred ca femeile sunt profitoare si curve.
din 1,2,3,4,5,6,7 rezulta:barbatii sunt porci si femeile sunt curve.

Epilog:girlfriend o sa mearga de acum inainte cu autobuzul!

intr-o lume ipotetica si imposibila..

cu o regularitate aproape ilegala, viata mea se intoarce in moduri absolut neasteptate cam o data la fiecare 3 luni.asta inseamna ca de 4 ori pe an am ocazia nefericita sa dau cu capu intr-un bolovan(de obicei asezat cuminte intr-o margine de strada, nu exista nicio forta umana ori ne-umana care sa-l impinga spre mine, eu singura ma duc la el, ma aplec si ma hit against it pana imi da borshu pe nas).acum ca sunt satisfacuta de paranteza mea extrem de plastica, sa continui expunerea.cum ziceam eu, logica si coerenta, ma dau cu capu de 4 pietroaie pe an.dupa care urlu, intru in depresie, fac un cucui cat postu `al mai mare si urlu iar ca sa fiu sigura ca m-au auzit toti prietenii exasperati de tragismul intamplarilor vietii mele.dupa ce mor si inviez de cateva ori, ma apuca revolta si mi se pare ca a dat desteptaciunea peste mine si ca am gasit, thus, solutia salvatoare.anume sa-mi dau doua palme peste moaca pleostita, sa-mi repet ca soarele straluceste si iarba e verde si sa ma joc de-a luptatoarea cu viata.ultima faza, a treia, ma gaseste intr-un coltz de pat, cu un caiet in mana, pe care ii scriu soniei tot ce simt, la modul cel mai depresiv cu putinta.mai urlu nitel, imi aprind o tigara si ma amagesc ca am trecut peste si mi-am regasit prioritatile.si port masca unui zambet ipotetic.un zambet imposibil.
acestea fiind spuse, tin sa va anunt ca tocmai ce am dat peste primul pietroi din an.e martie, deci generozitatea astro-ne-logica este incomensurabila(de obicei era ianuarie).hail!numa ca de data asta am hotarat sa sar peste etapele alea obositoare, sa trec direct la auto-maltratarea in scopuri curative si sa imi ocup timpul in care ar trebui sa gandesc ganduri neprietenoase cu o activitate despre care candva TI-am spus ca este ...posibila numai intr-o lume ipotetica si ..imposibila.(sic, nu zic care, lasa ca cine stie, nu are de ce sa se intrebe:P)
intr-o lume ipotetica si imposibila..mi-ar placea sa..

culoarea mea preferata

am visat in culori aprinse ca sunt fericita.am visat in culori aprinse ca nebunia poate sa rupa echilibrul fragil al amintirilor.te-am mai visat pe tine, cea mai aprinsa dintre culori, curgand intre mine si tot ce ating, electrizand tot ce cuprind cu mainile, rasucind tot ce prind si cred ca nu-mi mai poate scapa din priviri.te-ai uitat la mine cu privirea aia de culoare aprinsa, ai ras haotic si sacadat ca un diavol al roshului, apoi te-ai oprit asupra unui punct fix ce parea sa apartina obrazului meu stag.si ai tacut o vreme, ca un alb imaculat sau ca un negru neguros.nu stiam care dintre ele, erai impasibil si puterea mea de a percepe caldura sau frigul tau de culoare puternica se lovea de aerul pe care il expirai si se intorcea ingrozita inapoi.imi spunea cat de tare frige.probabil ai in tine un foc violet de soare apus.am strans ochii apasand gri pleoapa de pleoapa, am alungat bura de ceatza de un portocaliu stingher si te-am chemat din nou.erai cu spatele, un verde crud fugar, de iarba noua care vrea sa creasca inapoi in pamant, caci ii lipseste galbenul soarelui si albastrul cerului.am alergat dupa verde, atat de mult..ochii imi erau de bleu sters, buzele de roz crapat, fruntea de pamantiu.atat am alergat incat verdele n-a mai fost crud cand am reusit sa ma apropii, era vechi, cu luciri de negru.si tot cu spatele.am respirat aerul pe care il lasasei in urma, avea gust de culori aprinse si amestecate.si te-am batut pe umar.si te-ai intors, tu cea mai frumoasa dintre culorile pamantului.am tipat la tine..."ia-ma in brate!nu pot trai fara tine!".
si atunci..abia atunci m-ai recunoscut.cum n-ai putut sa recunosti ploaia din strigatele mele, nu-mi pot explica.ai stralucit aprins, mai aprins ca niciodata si ai intins spre mine mainile tale de bronz straveziu spre mine.m-ai cuprins roshu aprins.

m-am topit in tine si am curs in randuri fierbinti pe obrajii tai.

the leprechauns are to be blamed

nu exista greseli, exista numai feedback.nu exista erori, exista lectii.fiecare experienta poate fi privita ca o oportunitate de neinlaturat de a invata.

mult timp am crezut ca cred in astea trei propozitii pentru ca imi convine sa cred.de obicei fiintele umane isi aleg sa creada intr-o religie, intr-o politica, intr-o alta fiinta umana pentru ca la momentul ala asta le convine, asta le justifica slabiciunile, nesansele, nefericirile.decat sa iti asumi o responsabilitate, mai bine dai vina pe fatalitate.poate nici nu e a ta(responsabilitatea), dar e mult mai bine sa gasesti lucrul pe care l-ai gresit si sa-l percepi ca atare.sa lasi ranile deschise, chiar daca timpul poate fi sare gema, dar sa nu le inchizi atunci cand nu esti inca pregatit.spuneam..am crezut ca cred pentru ca asa imi convine.nu e adevarat.cred pentru ca asta e patternul meu.astea sunt lucrurile pe care le extrag la capatul oricarei experinte nefericite, alaturi de un ghem de timp consumat pe care astept sa-l desfasor atunci cand voi avea puterea si timpul..niciodata poate.cad mereu si mereu in aceeasi capcana.invat numai lucruri teoretice pe care le spun altora si care fac din mine pentru prietenii mei un om care "da sfaturi bune".dar inca nu am evoluat suficient ca sa le pot aplica si pentru mine.nu am trait de suficient de multe ori aceeasi experienta suparatoare ca sa pot spune "enough is enough" si sa pot marca a fullstop.
si daca tot nu am evoluat suficient, mai am scapari.am momente care ma fac sa cred ca sunt pe drumul cel bun, momente in care imi bag picioarele si nu ma mai chinui pentru nicio cauza "nobila".momente in care ma satur sa fiu jerked around si declansez o mica-mare revolta sufleteasca.
si imediat dupa ma si scuz.."the leprechauns made me do it!"..

hunk vs. monk

vorbeam cu prietena mea,oana, despre avantajele si mai ales, dezavantajele datingului, al unui cute boyfriend(which eventually isn`t that cute), al cautarii (ne)obosite for that one to kiss your forehead and make it all better.si am avut un moment de revelatie in care m-am gandit ca solutia optima ar fi calugaria.ma duc la manastire si scap de tot fuss-ul asta extenuant.acolo e frumos, e liniste, ai camera ta, ai numai femei in jur cu care sa be friends si sa impartasesti de toate, ai floricele pe campii si poate daca esti norocoasa, un fiat din ala shmeker ca in reclama tv(fiat era?..nu conteaza asa de mult,though).eram convinsa ca ar fi foarte misto, mai ales ca oana ar putea sa ma viziteze cand are kef de o vacanta in aer curat si ..sfintit.cu toate astea, ea a avut cateva obiectii puternic argumentate.ti-ar placea sa te trezesti in creieru noptii sa tragi clopotul?sa bati toaca?sa te trezesti in fiecare zi de dimineatza si sa muncesti toata ziua?si..in rest sa te rogi intr-una ca o ..calugaritza,deh.(nicio sansa sa fie vorba de lacusta aia mare si profitoare care stie cel mai bine cat valoreaza si pentru ce e bun barbatu`..no offence, guys, it`s just literature after all).pai, mi-ar fi destul de greu daca nu chiar cumplit de greu sa fac toate astea.dar, pana la urma, ce e mai greu?sa suporti niste relatii complet sortite esecului, sa te zbati sa gasesti ceva ce sa ti se potriveasca, sa uiti de ultimul asshole care ruined ur summer, sa stai tot timpul sub tensiune si sa iti bati capul cu toate lucrurile marunte sau majore....sau sa te trezesti in fiecare zi la 6 si sa strangi fanul din gradina?this doesn`t seem like a not-fair trade to me!
asa ca am ramas cumva nelamurita.what should it be next?...a hunk or a monk?

algo-chimie

intra.da-ti jos mantoul, agata umbrela in cuier, pune palaria pe calorifer(e putin umeda).asaza-te.fa-te comod.asaza-ti picioarele genunchi langa genunchi, paralel, putin inclinat spre stanga..ba nu, spre dreapta e mai bine.deschide-ti o capsa de la blugi si 2 nasturi la camasa.fa ceva cu cravata aia, te sugruma!..mai elibereaza stransoarea, sau si mai bine, ia azvarle-o incoa, o pun eu bine pentru tine.zambeste, esti bine-venit.ti-e prea cald?ti-e inca frig?ai vreo trauma?fobie?nu-i nimic, toti avem, it`s biological destiny,i suspect.spune-mi un banc nou.il stiu pe asta, lasa, nu mai vreau bancuri.asa, stiam ca nu te poti abtine, zi-mi de fosta prietena.si ceva de mama ta, presupun ca gateste fenomenal.vrei sa te intinzi putin?poate esti obosit.un film?vechi?stiam eu ca iti plac si tie(zambet+oftat).un meniu?a,da,iarta-ma, ce natanga sunt!am..apa minerala, muzica(tot veche), parfum incandescent, un suflet, pricomigdale, credinta, ciorba de burta, betzishoare parfumate, speranta, curiozitate, pasiune, dragoste, mujdei de usturoi si cateva mere verzi.te-ai intins, ce bine e,nu?sigur ca poti sa-ti arunci shosetele sub pat, le gasesc eu maine dimineatza sau...alta data.apa calda?din belsug, nu economisi!imbratisari?cate vrei, numai cald sa ne fie.noi suntem doi.ti-e rau?aspirina?no-spa?lapte cald?comprese?...alta fata?..ah, ma speriasem.ce spui?te plictisesti?pai...putem relua meniul...nu?nimic?chiar nimic?am gresit ceva?ah, nu, stiu ca esti mult prea bine-crescut sa-mi spui in fatza, stiu sigur ca eu am facut ceva nepotrivit.poate apa nu mai avea bule(am uitat capacul deschis)poate marul are un gust ciudat(nu tin minte daca l-am spalat sau nu), poate pielea mea e putin mai rece asta-seara(nu stiu nici eu de ce mi-e frig chiar cu 2 paturi pe mine)..nu?nu am nimerit nimic?atunci...te rog, iesi afara in ploaie si intoarce-te peste juma de ora cu palaria umeda.o s-o putem astfel lua-o de la capat.intri, iti dai jos mantoul, agati umbrela in cuier...eu iti intind meniul..
caloriferele astea calde nu o sa te tradeze!

i resent couple-like

de ce iau cuplurile "pauze"?e ceva de rau sau de bine?sau, mai bine zis, e ceva de bine at all in toata trebshoara asta cu luatu de pauze?girlfriend nu crede in pauze, e total convinsa ca inseamna sfarsitul relatiei, dar pare-se ca exista multe persoane care cred ca some time apart ajuta.of course, some time apart poate fi tradus ..tipu` nu poate sa si-o mai tina in pantaloni si vrea sa evite scorburile, asa ca putina distanta o sa-l ajute sa scape de vinovatia ca ar fi inselat.nu se keama ca inseli daca esti in pauza, nu?sau tipa vrea sa n-o mai frece "maniacu" ala la melodie, sa se vada si cu alti armasari si sa nu trebuiasa sa faca omleta si cafea pentru o intreaga saptamana, luna..ma rog, depinde de timpul de pauza.sau pur si simplu unul din ei vrea sa o termine cu celalalt ca s-a plictisit si nu are ce motiv bun sa invoce, omu e normal, fidel, are simtul umorului, sexul e grozav...si pauza e just what one needs ca sa nu mai raspunda apoi la telefon si gata.
uof, mi-e dor de zilele in care "break" insemna ceva bun..."5-break", lunch-break, "summer-break"...acum tot ce gasesti e.."break-up", "break-down"...not sexish!
probabil si asta, ca si teoria conform careia less availability helps ori cea in numele careia eu nu sun pentru ca el nu a sunat...toate fac parte din jocurile pe care oamenii le joaca.fara nu se poate, nu e palpitant, cica.avem nevoie sa ne prefacem si sa facem, implicit, compromisuri pentru a face o relatie sa mearga, hai sa nu negam asta, dar pana la ce punct si cam care e limita de la care renuntatul la propriile pareri, gusturi, credinte...renuntatul la particele din tine insuti pana la urma,devine pierdere a identitatii?putini si antipatici imi par oamenii care o data ajunsi intr-o relatie "serioasa" uita sa spuna "eu" si devin "noi".ma deconcentreaza, nu mai pot sa fiu atenta la esenta mesajului pe care mi-l transmite persoana respectiva, ma blochez in acel "noi" si nu pot sa nu apelez la ironii gen uitatul in jur sa vad daca cumva amicul e cu cineva si eu sunt chioara si nu vad.noi mergem la film, noua ne place piperul, noi ne simtit foarte bine.si ce e inca mai enervant, stati asa, e atunci cand acel om-hibrid se uita senin la tine si te intreaba:"voi???voi ce mai faceti?".Noi, care, ciudatule?eu si multiplele mele personalitati?eu si familia mea?eu si pantofii pe care mi i-am luat ieri(iti plac?).
la fel si cu pauza asta groaznica.chiar avem nevoie de distanta ca sa ajungem...mai aproape unul de celalalt?ale dracului paradoxuri, zau asa.
i rest my case!

doar pentru cei care nu cred

exista oare anumite filme pentru anumiti oameni?filme pentru fete, filme pentru baieti, pentru romantici, pentru gotici, pentru pensionari, pentru rockeri, pentru politicieni?nu exista in fiecare om o farama de..ceva care il indeamna sa priveasca un anumit tip de film intr-un anume moment?chiar sa cred ca un tip care asculta dimmu borgir de exemplu, nu s-ar uita ever la breakfast at tiffany`s?sau ca o mama de 50 de ani nu ar urmari un horror nasol cu varcolaci si zombie?la fel si cu muzica, se potriveste sau nu unui om?adica, exista persoane atat de "delimitate" incat resping din start orice nu merge cu temperamentul, personalitatea sau/si educatia lor?...daca e asa, asta nu inseamna ca oamenii astia sunt si ei limitati?atunci de ce se cred atat de destepti si te privesc de parca ai fi intr-un coshciug si le-ar veni sa planga cand spui..ce mult mi-a placut the notebook?
desigur,gusturile sunt mult prea numeroase pentru a stabili tipologii si, if u ask girlfriend, girlfriend crede ca e nedrept si stupid sa faci asta.daca nu-ti place, nu te uita, nu asculta, nu baga in seama..daca iti place nu eticheta tot ce nu e ce-ti place drept prost-gust, pur si simplu stick to ur beliefs si nu te mai obosi sa judeci pe oricine iti pica in mana.
in alta ordine de idei, am o dilema referitoare la baieti.ok, va place la nebunie sa rasfoitzi reviste porno, in care femeile isi arata absolut tot ce e, va kioratzi pe hi5 la "bunaciuni" si belitzi ochii pana aproape va cad din orbite pe strada la postere si nu in ultimul rand, la femei reale, golashe si apetinsante.DARRRR, cand prietena voastra sau prietena prietenului sau..ma rog, cineva cunoscut afisheaza intr-un fel sau altul o imagine de "sexy-Maria" u want her to be no less than...virgin Maria!!!What is wrong with u?deci lasa-le pe altele sa-si afiseze corpul, sexualitatea, vulgaritatea, whatever, dar EA nuuu, in niciun caz, ca e rusine!that is just fake pudism!de ce nu puteti crede ca domnisoara respectiva avea o zi in care ii placea foarte mult cum arata si voia sa vada si altii?de ce e imposibil ca o fata care isi face poze "indecente" sa aiba o relatie in care sa nu insele?ce legatura are?ma rog, ma pierd in retorisme inutile, era numai un gand care s-a "umflat"..
then again, daca am fi putin mai sinceri cu noi in primul rand, cred ca am putea sa credem mai mult si in ceilalti.sa nu ii mai judecam, macar sa le dam sansa sa demonstreze fix ce fel sunt ei, asta in cazul in care chiar ne freaca interesul si curiozitatea si ne consideram mari judecatori de caractere.altfel, hai sa fim putin mai idealisti si sa credem mai mult in oameni...in belonging to, in ghinion, in fericirea care te face mai bun, in coafurile mov cu galben...in orice, numai sa credem!
parca sunt unul din cronicari cand indemna oameni sa scrie, orice, numai sa scrie!dar asa a inceput literatura...:Psa facem o miscare, un mob,o revolutie in credinte..sa le scuturam, sa le-o tragem, sa le facem sa zbarnaie.sa le provocam un orgasm cosmic!...
acestea fiind spune..acuma dar raman acestea trei:credinta, nadejdea si dragostea!

two drifters

ati observat ca oamenii au tendinta sa inregistreze mai intai de orice informatiile negative despre ei insisi?i mean,in ciuda oricator pareri bune pe care oamenii le au despre tine, pe care ti le spun direct sau le afli indirect, pe care le vezi in priviri, in gesturi, in felul in care te ajuta, absolut toate pier, se anuleaza in clipa in care primesti un "bad review".nici macar nu conteaza persoana care ti-l face, pentru macar o clipa stai sa shovai si sa te framanti gandindu-te ca cineva a crezut ceva asa de rau despre tine.mintea umana e tare sucita si nedreapta uneori.dar, at the end of the day, cred ca cel mai important review e cel pe care singur ti-l faci despre tine.
cam asa a inceput gandul meu din noaptea asta.cu review-urile si cu un episod din sex and the city.si uite-asa, combinate, they got me wondering...cine si cum sunt eu in propria mea recenzie?ca orice fetitza prostutza cu rochitza, am fost medic veterinar cand eram mica, apoi am visat sa fiu balerina, actritza, prezentatoare de stiri si..carrie bradshaw.radeti cat vreti, d`aia nu m-a facut mama baiat, sa vreau sa fiu "doctoritza".and then again, de ce vreau eu de vreo 3 ani incoace sa fiu carrie?da, pentru ca e jurnalist, pentru ca a scos propria ei carte, pentru ca are o pasiune grozava pentru pantofii scumpi, pentru ca nu poarta niciodata aceleasi haine, pentru ca are un rent-controlled apartament in the upper east side, pentru ca sta in new york, pentru ca are parul cretzofolin ca al meu, pentru ca isi pune atatea intrebari despre orices si..above all, pentru ca il are pe mr.big, porcu si magaru dar sharmantul si surprinzatorul si..the one for her.
darrrrrr....do i really wanna be the sex-and-the-city girl?am facut asa o pasiune pentru filmul asta ca daca pun orice episod, randomly, stiu si replicile.dar chiar vreau sa ajung la 40 de ani si sa fiu singura si zbuciumata?pai nu, limita mea de "maritish" e 30 si mai vreau si copii, ca nah, n-as putea sa suport gandul ca n-am creat inca o fiinta care sa semene cu mine:P.aproape narcisist si egoist gandul asta, dar e al meu.the sex and the city girl e mishto.e independenta financiar, dar si sentimental, e lipsita de inhibitii, increzatoare si merge la toate marile lansari de cluburi.
si cand anotimpurile se schimba asculta acelasi henry mancini...two drifters...

my life`s a hurricane.i`ve fastened my seatbelt and still feels insecure.now i`m waiting for a rescue.i only hope all the waiting is not just waiting, but anticipation.repressing desires are supposed to only make it all more powerful, right?...right?
cu gandurile astea ma asez in fatza laptopului.in bucatarie, in miros de papa cu ceapa, cu un pahar de nestea peach si o tigara care ma face sa tushesc.ar trebuit sa ma las.ar trebui sa fac multe lucruri care mi-ar face bine, si totusi nu le fac.it`s biological destiny, i suspect.e una din zilele alea in care sperficialitatea celorlalti te taie, iti lasa urme care dor.stiu, in locul taiat acum multa vreme si cicatrizat, o noua urma de cutzit nu mai doare.tzesutul a murit si o data cu el ar fi trebuit sa moara si cicatricea.dar ea nu moare, ramane acolo sa-ti aminteasca de tine atunci cand sufereai.la douleur exquise e dovada ca francezii vor fi intotdeauna fascinanti.
si e una din zilele alea in care trebuie sa citesti pentru ca ai examen si nu ai kef.te gandesti ca daca nu ai dragoste, bani si prieteni te pishi pe ele de cursuri, examene si note.

My-Own-God-Of-I-Don`t-Give-A-Shit

in noaptea asta ma simt nebuna.ma simt ridicola.ma simt nejustificata.ma simt o ciudata.am patit asta tot liceul, printre pipitze imbracate in ciclam si boite pana in creier, printre baieti care credeau ca daca tin o tigara intr-o mana si o bere in cealalta si eventual volanul unei masini in dinti, ca maini nu mai au libere, o sa ma vada tarandu-ma spashita pe orice suprafata in urma atoate-maretiei lor.printre bisericutze de fete virgine care crapau de rusine si de teama ca o sa moara fete batrane(si mai ales fete-mari).era lumea in care eu si inca una ca mine am ales atunci sa nu intram. sa stam pe margine, dar pe marginea unde erau lalele, unde curgea o apa si iarba era verde primavara si ruginie toamna.nu in marginea lor, ci in marginea "noastra".lumea noastra de ciudate anti-sociale pe care eu niciodata n-am privit-o ca pe un complex, ci ca pe o virtute.in realitate, nu era nici una,nici cealalata.era simplu, felul meu de a exista.
o data cu bucurestiul, am fugit putin de imaginea mea "anti-sociala", mai ales ca "jumatatea" mea intrase la facultatea de sociologie(vorbesc de prietena mea cea mai buna,aceeasi din liceu, ca sa nu existe confuzii).asa ca era randul nostru sa intram in..rand.hai sa fim mai sociabile, oana!hai sa nu alungam toti baietii care se apropie chiar inainte sa deschida guritzele lor pacatoase.stiu, o sa zica si asta o mare tampenie, dar poate, cine stie,e prince charming, good-looking in da broken mirror,God-knows...let give`em a try.si asa am facut.si aproape 3 ani au trecut gloriosi, am reusit sa ne gasim si prieteni in afara de noi, care ne seamana, cu care fugim impreuna pe strazi de invaziile extraterestre.
in seara asta,insa,am revenit la zilele alea de liceu.in seara asta, at my very kitchen-table, in the presence of two of "those" girls we were so afraid of back then.and,guess what, girlfriend is still afraid! girlfriend needs a break at this very moment.am fumat atat de mult si de nervos incat nu mi-am dat seama cand s-a terminat pachetul.as fi fumat si cutia, as fi fumat si mouse-padul.lucky me ca o am inca pe oana sami atraga atentia.
dar sa va explic ce experienta atat de traumatizanta am patit.trebuie sa insist asupra faptului ca eram in casa mea, in bucataria mea, la masa mea.
am un simt al proprietatii destul de bine dezvoltat, avand in vedere ca am trecut prin multicele sa am casa asta.si langa mine, doua...persoane.care m-au judecat, m-au etichetat, mi-au pus parafa pe frunte, m-au distrus ca individ social.adevarul despre mine, fratilor, este ca traiesc intr-un glob de cristal unde spiritul justitiar e la putere, unde femeile nu stau sa fie batute de barbatii lor in numele sentimentului de iubire care n-are nicio treaba cu bataia, if u ask me.intr-un glob unde copiii nu sunt maltratati de parinti, pentru ca exista asistenta sociala, in care divortezi daca sotzu e alcoolic, pentru ca altfel risti ca propriul tau copil sa ajunga un alcoolic, o persoana violenta sau una cu moravuri pierdute.(curva, that is...ca sa ma si descarc).o lume unde daca sheful iti propune sa ti-o traga, cu promisiunea avansarii pe un post fenomenal, girlfriend il scuipa intre ochi si-si gaseste un alt post, cel putin la fel de bun, unde poate sa se culce cu sheful daca seamana cu johny depp si in rest, se culca linistita la ea in pat, fara sa-i fie rusine sa se uite in oglinda cand se se spala pe fatza dimineatza.asta daca girlfriend nu e atat de suparata sa denunte acest fapt drept hartzuire si sa obtina niste bani buni de pe urma libidinosului.un glob unde nu toti oamenii sunt perversi(uras cuvantul asta care pana acum mi se parea funny,l-am auzit de mult prea multe ori tonite), in care mai sunt si oameni sinceri si dezinteresati si in care eu reusesc sa ii gasesc somehow,despite the odds!in lumea mea, care nu e deloc roz, din simplul motiv ca nu-mi place culoarea, oamenii fac ce vor ei,bine sau rau, iarEU fac numai ce cred eu ca e bine.nu fac compromisuri decat atunci cand aleg 2 perechi de blugi in 
loc de role.nu pup pe nimeni in cur pentru favoruri financiare sau de orice alt gen.nu ma mut in casa mare cu piscina si apoi n-o mai sun pe oana, pentru ca asta ma bate de-mi suna apa in cap daca fac asa ceva:P.nu ling unde am scuipat.si muncesc pentru ce vreau.si in lumea mea, in globul asta ireal, pana acum totul e curat.nu am de ce minti, nu e glamorous, nu e tot timpul fericit, dar e curat.
in globul asta, am oameni care oricand mi-ar tine fatza intre palme sa-mi spuna o vorba buna, care nu m-ar lasa sa mor de foame sau sa lesin fara tigari:).asta e lumea pe care eu mi-am ales-o,pentru ca oamenii pot alege.pentru ca doar si numai moartea e ireversibila si de ne-rezolvat.in rest orice situatie are o solutie si in orice situatie poti alege.
iar eu,pentru ca am ales sa impartasesc asta, am fost privita cu un zambet ironic in coltzu gurii, cu pufaituri pe nas si gesturi de lehamite.am fost catalogata drept "cu idei preconcepute" de catre doua persoane de 19 ani care "stiu ele" ca cei care fac campaniile anti-drog o fac pentru bani de droguri.

well,guess what?go screw ur boss and never come into my own home to make me feel like i`m the freak!pentru ca vedeti voi, fratilor, problema nu era neaparat ca aceste doua fiinte au cele mai groaznice conceptii de viata pe care le-am auzit vreodata intr-un timp atat de scurt, ci ca eu M-AM TREZIT APARANDU-LE PE ALE MELE, DE PARCA AVEAM VREUN MOTIV SA LE APAR!.nu, nu aveam niciunul.dar m-am trezit intr-un moment dat incercand sa conving acele persoane ca E BINE ca mine.what the fuck do i care?cand o sa incetez sa incerc sa salvez oameni care nu striga "ajutor"?nu-mi invat niciodata lectia!
ca urmare, mi-am luat jucariile care se aprind si fumega si am venit in camera mea sa ma inchin la my own God-of-i-don`t-give-a-shit!si ce daca fac parte dintr-o lume pe cale de disparitie?in globul meu de cristal totul e asa cum ALEG EU sa fie!

imn

Pe harfa rasturnata a ierburilor tale ,Vara pierduta, trupul si sufletul meu sunt inceputul unui mare cantec si tremurul mainii care-l cauta..
am obosit sa cred ca-l pot gasi..mana mi-a cazut cu sufletul alaturi, ca o carte indelung citita..
"sa te intorci!", i-am strigat gandului de soare care a trecut in fuga pe langa buza mea..dar si glasul era in genunchi,nu numai trupul..
pun gand peste gand si-mi acopar gura cu palmele, sa nu vorbeasca de una singura.ma legan.incerc sa ma adorm.dar tu esti insomnia mea, veghea de la capatul noptii.intr-un tarziu obosesc sa incerc a adormi, ma ridic si pashesc nesigura ...invatz sa merg.si e greu dupa ce ai plutit atata vreme.
si-am luat un creion ros la capatul cu guma(ce gust oribil!) si-am scris gri: "te iubesc pentru ca ma iubesti.asta nu e iubire, e un schimb doar.te iubesc pentru ca te iubesc si nimic mai mult.aici incepe iubirea.dar nu te ajuta de ea ca de o ustensila vulgara sa scormonesti in trecut, sa cercetezi prezentul si nici nu fii egoist si nu-mi cere viitorul.nu stiu ce-ti pot da eu.eu stiu doar sa fac schimburi, nu sa iubesc".si m-am oprit..iti scriam numai tampenii!de ce sa te intereseze pe tine asta?in plus,ai sa crezi ca nu-s in toate mintile.nici nu ai intelege macar..
nu mai gaseam incarcatorul de la telefon..10 minute l-am tot cautat..aa,uite-l, m-am bucurat intr-un tarziu..era cazut dupa calculator..dar tot acolo, in praf si panza de paianjen era sticluta de parfum..inca mai miroase,dar ce bine ca e goala..iti dai seama ce putin inseamnat totul?!..atat de multe incap intr-o sticluta de parfum cu feromoni..
merg pe un drum taiat de margini..ascult liedul acela de shumann care te tulbura..ca prezenta dragostei la 18 ani departe, atunci cand nu simteam nevoia sa te strang egoista in brate, sa te am numai pentru mine, sa te respir posesiv..
..si ceasul porunceste gandurilor sa vorbeasca in tacerea care le asculta..ceasul porunceste mainii sa scrie in albul care o opreste..ceasul e tarziu..prea tarziu..
trupul si sufletul meu sunt inceputul unui mare cantec..

old,but happy

cand ma fac mare, ca voi vreau sa fiu!
asta e concluzia unei nopti de petrecere neplanificata, rezultat numai a 4 pizza si o vizita langa parcul sebastian.un director de spital, doi ingineri, o profesoara, a publicist....si doi studenti stingheri intr-un coltz de canapea(that`ll be v&i).cateva telefoane si s-au strans in jurul masutzei de lemn cu whiskey, vin de tot soiul, apa minerala, carnaciori picanti si multe lumanari.un dj nebun s-a jucat toata noaptea cu rod stewart, chris de burgh, pasarea colibri, doru stanculescu, elton john si altele vesnic verzi repetandu-ne de cate ori a avut ocazia .."pe melodia asta v-au facut parintii vostri".funny marioara! asa ca pe melodiile pe care parintii ne concepeau am dansat asa cum  ar fi dansat ei..nici prea stransi in brate, nici prea distanti, cu piruete, hollywood-faze si foarte mult romatism.dupa cateva ore petrecerea nu era deloc diferita de omoloaga ei la 18-20 de ani.toti erau praf de beti, directoarei ii ieseau chilotii tanga din blugii cu talie mult prea joasa(si eu care imi pusesem camasa..:P), parasitorul era atat de "trotilat" incat chiar stia ce inseamna trotilat, ioana a tras de marius sa-l pupe, dan se trezea din cand in cand cu.."ce coaiele mele..", tatiana radea de-am crezut ca o sa crape, s-au simulat pe ring cam toate pozitiile kama-sutra si in final am si vizionat una, cand parasitorul a cazut peste marioara(imaginati-va!).am omis sa spun ca acest grup are ca medie de varsta 40?si nu, nu sunt tocmai oamenii lipsiti de griji, au probleme reale si grave, sunt insa dezinvolti si lipsiti de inhibitii atunci cand sunt impreuna.sunt batrani, dar sunt fericiti pentru ca se au unii pe altii si pot fi beti, badarani, dusi cu pluta fara sa le fie teama ca prietenii lor vor fi..judgemental.sunt oameni care si-au petrecut cel putin 18 ani pe banci de scoli, care stiu ce inseamna sa lupti cu viata si ea cu tine, oameni cu bani, case, masini si bun-gust in "muzici".
iar noi doi, tineri, dar nefericiti pentru ca vine sesiunea, licenta, meteoritu`, ploaia acida, zapada rosie, ne-am amintit ca exista ceas abia la 5 a.m., cand am plecat acasa obositi.ei au ramas, ei sunt cei tineri de fapt...
si cand o sa ma fac mare, asa vreau sa fiu si eu!

back in da game

It`s pure, raw, explosive pleasure! Better than drugs, better than smack! Better than
a dope-coke-crack-fix-shit-shoot-sniff-ganja-marijuana-blotter-acid-ecstasy! Better than sex, head, 69, orgies, masturbation, tantrism, Kama Sutra or Thai doggy-style! Better than banana milkshakes! Better than George Lucas's trilogy, the muppets and 2001! Better than Emma Peel, Marilyn, Lara Croft and Cindy Crawford's beauty mark! Better than the B-side to Abbey Road, Jimmy Hendrix and the first man on the moon! Space Mountain, Santa Claus, Bill Gates' fortune, the Dalai Lama, Lazarus raised from the dead! Schwarzenegger's testosterone shots, Pam Anderson's lips! Woodstock, raves... Better than Sade, Rimbaud, Morrison and Castaneda! Better than freedom, better than life!