am privit in urma ca de fiecare data.strada prafuita, aproape goala, cativa batrani si cativa copilashi in umbra teilor pe partea stanga, fantana secata pe partea dreapta, silueta singuratica asezata pe o margine de pod.ar fi trebuit sa fie doua, acum era una singura.una singura sa-mi faca bagajul, sa-mi puna 1000 de intrebari despre ce vreau sa mananc, sa planga atunci cand plec si nu stiu sa raspund la intrebarea "cand mai vii?", sa miste usor o mana in aer .."paaa"..
am ramas in masina cu a doua silueta.tacuta si ostila, fara sa scoata o vorba o ora intreaga, fara sa coboare sa ma ajute cu monstrul incarcat de merinde.cu aceleasi ganduri rele despre viitorul meu, despre viata mea sociala si mondena care lipseste in realitate cu desavarsire.fara sa spuna da la invitatia pentru duminica, fara sa ma intrebe cum m-am simtit inaintea, in timpul si dupa examenul cel mai greu din viata mea.fara sa ma priveasca bland si linistitor, fara sa astepte sa ma intorc.
am privit in urma la blocurile gri ascunse in spatele cailor ferate.am vazut putin din locul unde am stat atatia ani in "fatza blocului" cu prietenele mele.putin din viata pe care nu o mai pot avea si pe care acum nici nu mi-o mai doresc, ce-i drept.dar care ar fi fost bine daca ar mai fi existat undeva acolo.
am privit in urma si nu mi-am mai dorit nimic.nicio petrecere de ziua mea, niciun tata care sa imi dea bani prea multi pentru orice vreau eu, nicio zi de 13 iulie.sa fie 14 direct!..exact acelasi gand de anul trecut pe vremea asta.acelasi, dar in lipsa singurului om care l-a inteles si l-a infruntat.
dar n-am mai putut privi in urma.autostrada era mereu aceeasi si nimic nostalgic nu ma lega de ea.si-am privit inainte.fata copilaroasa care o sa ma astepte sa car "monstrul", baiatul fierbinte care o sa vina sa "ne pupam", fata creatza ramasa prizoniera la mare, locul nou din dorobanti care poarta..culmea, numarul 13!..si n-am mai privit inapoi.si mi-am dorit petrecerea de ziua mea din nou!prieteni, tata, mancare, vodca, chitara, ras.n-am mai vrut sa fie direct 14, pentru ca oricum nu mai are cine intelege de ce mi-as dori asta.vreau sa fie 13!..din nou duminica!..exact ca acum 22 de ani!
Despre mine
- Luna
- Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic, să merg constant înapoi. Te-aş întâlni printre amintiri şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul, te-aş târî cu mine înapoi, să ne iubim tineri şi nevinovati, după care, mereu înapoi, te-aş târî mai departe, spre copilarie, ne-am juca inocenţi pâna ce, obosiţi de joc şi de inocenţă, am dispărea într-un mit. Dar nu sunt un rac autentic, în zadar mă tot laud cu zodia mea, sunt condamnat să merg înainte şi tot ce pot e să târăsc între cleştii mei de rac toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic, cu riscul ca povara ei uriaşă să mă ucidă într-o zi.
