shhhh....!..

ne nastem. oracaim. cineva ne sopteste un `shh` prelung si ne leagana sa ametim si sa inghitim lacrimile. facem primii pasi. ne agatam de fatza de masa din bucatarie si ne rasturnam totul in cap. tragem de sertare si apoi le inchidem uitand sa retragem degetele. oracaim din nou, de data asta reactia e mai mult decat un `shh`, e un `nu e voie` sau un `ia manutza, e caca, e foc..!`. deja a inceput spectacolul cuvintelor. lectiile pe care le primim atunci cand suntem micutzi sunt mult prea multe pentru a le putea reda aici. cert este ca au un singur punct comun si esential: nu e bine sa faci lucruri `rele`, pentru ca tot tie iti va fi rau.(!)
invatam asta (mai mult sau mai putin elaborat) in timp ce crestem. si cand ajungem oameni mari si responsabili invatam ca..am invatat degeaba. Ca e bine sa faci lucruri rele, egoiste, iresponsabile pentru ca in 5 minute o sa se vada rezultatul. o sa iti fie tie bine daca le faci altora rau. in schimb, cu lucrurile bune e mai mult de furca. dureaza ceva mai mult de 5 minute sa vezi cum `o fapta buna` da roade. trebuie rabdare si constanta. investitie mai mult decat serioasa pe care avem rareori maturitatea sa o facem. ne convine sa investim in placerea rapida si nedreapta de a ne urmari scopurile meschine. Si in drumul asta deloc complicat catre bani mai multi, un post mai bun, mai multa influenta, putere sau ce mai vreti voi sa includeti pe lista meschinariilor, uitam de oamenii care inca mai asculta `shashaitul` din copilarie. Calcam peste dorintele, stradania sau peste pur si simplu existenta celor care inca se mai simt trasi de ureche de parinti.
Nu intelegeti ca am facut doua coloane, am tras o linie intre ele si le-am denumit `oameni buni` si `oameni rai`, `oameni care au principii` si `lipsitii de orice scrupul`. Doar ca gandul ca o data cu intrarea in societate, in `umanitate` (pentru ca atunci cand venim pe lume suntem niste animalutze caudate care n-ar ajunge oameni decat traind printre oameni) , cum spuneam..gandul ca pe masura ce intram in umanitate, ne dezumanizam.. deviaza cursul firesc a logicii. Vanam de frica sa nu ajungem noi vanatul. Ajungem sa ne ghidam dupa deviza `mama ta sau mama mea!`, ne uitam in spate sa nu vina careva sa ne ia bucata de pamant pe care vrem sa calcam si sa picam in gol si-n saracie. Saracim sufleteste si nu exista o firma de catering spiritual care sa puna online meniuri maxi cu bonus `cum sa-ti vezi dracu de drumul ta si sa nu mai pui piedici altora`.
Ca o concluzie, nu e nimic nou sau socant ce am scris aici. Nici pentru mine, nici pentru cei care vor citi. Nu am avut revelatia nemuririi si a dilemei batzului de chibrit. Se intampla doar, ca de atatea alte ori, sa ai o zi mai lunga in care ai mai mult timp sa te uiti in jur cu atentie, sa judeci ca tot omu`, sa speri ca ceva din ce ai tu de gand sa faci o sa schimbe lucurile astea anapoda si sa-ti mai ramana timp si de blogareala pana la miezul noptii.
Atat am avut de spus. E tarziu...shhhh!..