antologie

22 decembrie 2008.ziua cand s-au implinit 19 ani de la marea revolutie, ziua in care iliescu a fost porcit si batut cu oua(pacat ca nu erau de plumb) in plina strada, in care m-am trezit la ora 7 dupa mult, mult timp:P o zi care preceda ziua de 23, numarul magic de pe biletzelul de cadou, numarul blestemat din filmul de maraton.un cumul care face 5, de pentagrama si versatilitate.o zi inceputa intr-un fel pe care nu-l credeam posibil..3 ore cu fete manjite pe cap de vopsele si alte 3 in biroul obscur cu hol intunecat.o scurta vizita "acasa" si drumul friguros spre oras.
am infruntat frigul la bratul a doi cavaleri (not!:P) care din nou mi-au amintit de noptile la rio.lu cosma nu i-a placut cuba si jentzile pe post de mese.garden full si destinatia finala- guiness.chelneritza blondutza si zambareatza ne-a servit 1 pahar si 3 paie:P, so to say it "antologically".o pizza- 3 tacamuri, 2 papanasi- 3 tacamuri, o sticla de vin galbior- 3 pahare.si povesti de antolgie.covrig si-a luat mobil, mau` cu intrebarile lui "mortale", plus comentariul la adresa ciocolatei albe din pahar.."parca e zer(resp."zar").rasul cu gura plina si obrajii crispati intr-o grimasa continua.pisi mic si rau si..gigi "limbutza".jimul stie intotdeauna ce sa zica sa destinda atmosfera..de pe strada:P
caldura din autobuz si din nou dlungul drum spre casa.
si discutia dezamagita la telefon.antologic din nou glasul obosit si constiinta mult prea treaza.mi-e dor sa iti simt pielea calda prin somn, mi-e dor sa ma trezesc langa tine, mi-e dor sa stam o zi in pat si sa ne uitam la filme, mi-e dor sa stam in cada si sa vorbim cele mai serioase lucruri, mi-e dor sa ma gadili si eu sa mor de ras, mi-e dor sa astept sa-ti termini "marele joc"..dar nu pot sa-ti zic asta asa cum as vrea, pentru ca nu vorbim atat cat mi-as dori eu.si nu-mi pot opri gandul ca sunt inca atatea lucruri pe care le-am putea vorbi, inca atatea lucruri pe care le-am afla unul despre altul..daca am vorbi vrute si nevrute, printre care intotdeauna se strecoara si lucruri foarte serioase.trissst pentru ca tu crezi ca nu putem vorbi ca si cum am fi impreuna de cateva zile.si trissst ca in asternuturi am explorat fiecare particica a doua trupuri calde si am descoperit mereu cate ceva nou si incitant..dar cum ramane cu explorarea sufletului?cu grija si dorinta arzatoare de a afla toate particelele a doua suflete, de a intelege cele mai ascunse neintelesuri, de a afla care sunt micile detalii care dau sufletul de gol si care nu pot fi ascunse..
o zi de 22 sfarsita cu un dush abraziv, care trebuie sa spele toate pacatele si un somn inceput la 00.30, antologic din nou..
azi e 23..

despre adevar

dragostea.ce cuvant stingher si secat de sensuri.cata sterilitate in 9 litere rotunde.cata minciuna, cate scorneli, intrigi, razboaie, foamete, nepasare, cate lacrimi si sinucideri nu a provocat cuvantul asta ingrat.dar oare dragostea e cea care provoaca atatea rele?e ea cea care face atatia oameni sa sufere si intuneca atatea minti?nu cred.nu vreau sa cred.
si nu sunt nici idealista.nu vreau print, cal alb, trasuri si porumbei care zboara de la balcon.nu vreau rokie alba cu trena si diadema de printesa, nu-mi plac florile roz si torturile cu doi indragostiti de zahar ars in varf.dar vreau dragoste.dragoste din cea pe care o cred eu dragoste, care nu aduce niciun prinos si nicio durere.in afara de cele care aduc impacarea cea mai dulce si somnul cel mai odihnitor.
sa iubesti pe cineva nu iseamna sa ii aduci flori si bomboane de ciocolata, sa ii faci cafeaua de dimineatza si masaj cand il doare in gat.si nici macar sa spui de 10 ori pe zi "te iubesc".dragostea AIA e mai mult decat orice, e respect, e credinta si e speranta, si abia apoi trandafiri rosii si jucarii de plus.ca sa rezum:"Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. "(Pavel, Epistola 1 catre Corinteni, versetul 13)

ochii

adormita.televizor si cearsafuri fosnitoare.am coborat in varful picioarelor scara luminata de beculetze colorate.o muzica abia auzita m-a facut sa calc in ritmul schimbarii culorilor.in camera mare, bradul deja impodobit lumina un sigur cerc scris cu creta sfintita.la capatul scarii am simtit ca daca m-as uita pe fereasta,l-as vedea pe mos craciun alergand pe dupa pomi sa nu-l surprind.si parca si parketul de sub semineu era prafuit cu cenusa de stele.mi-am luat punga cu jeleuri si am stat 40 de minute intregi in linistea unei camere care pentru prima oara a insemnat ceva.o noapte de iarna, chiar si fara zapada, cu ceatza groasa in porti si miros de dovleac copt.
cu somnul inca pe gene, mi-am potrivit cizmele in picioare si parul dupa urechea staga si am plecat catre oras.departe, pentru prima data, tare departe.bradutzi, patinoarul ala nou si supra-aglomerat, baltile si vechea mea problema cu vazul.din nou cuba.discutii incurabil de "geniale" cu jim pim si prea multa lamaie intr-un mojito trist, fara frunze.
trezita defitiniv de frigul care mi-a tinut bratul drept captiv in hanoracul rosu al jimului, am trecut de cativa brazi galagiosi si doua strazi pe care le-as strabate si daca as avea alzheimer si am poposit in..hash.fara..verde natural de asta data, ca jimul nu iese cu el din cas, cica:P..la o masa indepartata (ca sa nu zic langa wc:P), pe doua bancutze de lemn, baietii!..stupoare.ma mai uit o data!da, sunt baietii, ce mi se pare asa ciudat.aa,dar da, nu e nicio fata!..ma rog, jim pim a facut comentariile de rigoare cu prizoneratul sub papuc si cateva vorbe de duh.suficient.eram numai noi.eu si baietii cu care am cutreierat nisipul descultza, cu care am jucat fotbal in zapada, cu care am baut bere din aceeasi sticla, cu care am jucat biliard la marcela, cu care..mult prea multe si unele din ele sfinte si de neatins prin vorbe.
bere,martini, cola, aproape un pachet de tigari criminale si privirea aia plina de amintiri care nu mai trezesc decat..amintiri.am plecat.50 de mii cu rest 10:P stim noi..si toti 5 in masina care nu era porche-ul ala demential.pulverul roz a cazut din nou.."ma iei si pe mine la bucuresti?..tre sa dau jos si bluza?" si rasul sanatos cu obrajii inca reci.mi-era atat de dor...
cu un pasager pierdut, am mers prin padure, rataciti si incurcati de semnul de interzis si apoi in casa mea noua.trei pe-o canapea (jimul desigur langa mada) si povesti cu dacii si mamaliga.
..............................................................................
din nou nu mi-e somn.dar de data asta nu mai pot incaltza cizmele.maine plec din nou si tot ce ramane e o singura privire.