despre adevar

dragostea.ce cuvant stingher si secat de sensuri.cata sterilitate in 9 litere rotunde.cata minciuna, cate scorneli, intrigi, razboaie, foamete, nepasare, cate lacrimi si sinucideri nu a provocat cuvantul asta ingrat.dar oare dragostea e cea care provoaca atatea rele?e ea cea care face atatia oameni sa sufere si intuneca atatea minti?nu cred.nu vreau sa cred.
si nu sunt nici idealista.nu vreau print, cal alb, trasuri si porumbei care zboara de la balcon.nu vreau rokie alba cu trena si diadema de printesa, nu-mi plac florile roz si torturile cu doi indragostiti de zahar ars in varf.dar vreau dragoste.dragoste din cea pe care o cred eu dragoste, care nu aduce niciun prinos si nicio durere.in afara de cele care aduc impacarea cea mai dulce si somnul cel mai odihnitor.
sa iubesti pe cineva nu iseamna sa ii aduci flori si bomboane de ciocolata, sa ii faci cafeaua de dimineatza si masaj cand il doare in gat.si nici macar sa spui de 10 ori pe zi "te iubesc".dragostea AIA e mai mult decat orice, e respect, e credinta si e speranta, si abia apoi trandafiri rosii si jucarii de plus.ca sa rezum:"Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. "(Pavel, Epistola 1 catre Corinteni, versetul 13)