my life`s a hurricane.i`ve fastened my seatbelt and still feels insecure.now i`m waiting for a rescue.i only hope all the waiting is not just waiting, but anticipation.repressing desires are supposed to only make it all more powerful, right?...right?
cu gandurile astea ma asez in fatza laptopului.in bucatarie, in miros de papa cu ceapa, cu un pahar de nestea peach si o tigara care ma face sa tushesc.ar trebuit sa ma las.ar trebui sa fac multe lucruri care mi-ar face bine, si totusi nu le fac.it`s biological destiny, i suspect.e una din zilele alea in care sperficialitatea celorlalti te taie, iti lasa urme care dor.stiu, in locul taiat acum multa vreme si cicatrizat, o noua urma de cutzit nu mai doare.tzesutul a murit si o data cu el ar fi trebuit sa moara si cicatricea.dar ea nu moare, ramane acolo sa-ti aminteasca de tine atunci cand sufereai.la douleur exquise e dovada ca francezii vor fi intotdeauna fascinanti.
si e una din zilele alea in care trebuie sa citesti pentru ca ai examen si nu ai kef.te gandesti ca daca nu ai dragoste, bani si prieteni te pishi pe ele de cursuri, examene si note.