de ce iau cuplurile "pauze"?e ceva de rau sau de bine?sau, mai bine zis, e ceva de bine at all in toata trebshoara asta cu luatu de pauze?girlfriend nu crede in pauze, e total convinsa ca inseamna sfarsitul relatiei, dar pare-se ca exista multe persoane care cred ca some time apart ajuta.of course, some time apart poate fi tradus ..tipu` nu poate sa si-o mai tina in pantaloni si vrea sa evite scorburile, asa ca putina distanta o sa-l ajute sa scape de vinovatia ca ar fi inselat.nu se keama ca inseli daca esti in pauza, nu?sau tipa vrea sa n-o mai frece "maniacu" ala la melodie, sa se vada si cu alti armasari si sa nu trebuiasa sa faca omleta si cafea pentru o intreaga saptamana, luna..ma rog, depinde de timpul de pauza.sau pur si simplu unul din ei vrea sa o termine cu celalalt ca s-a plictisit si nu are ce motiv bun sa invoce, omu e normal, fidel, are simtul umorului, sexul e grozav...si pauza e just what one needs ca sa nu mai raspunda apoi la telefon si gata.
uof, mi-e dor de zilele in care "break" insemna ceva bun..."5-break", lunch-break, "summer-break"...acum tot ce gasesti e.."break-up", "break-down"...not sexish!
probabil si asta, ca si teoria conform careia less availability helps ori cea in numele careia eu nu sun pentru ca el nu a sunat...toate fac parte din jocurile pe care oamenii le joaca.fara nu se poate, nu e palpitant, cica.avem nevoie sa ne prefacem si sa facem, implicit, compromisuri pentru a face o relatie sa mearga, hai sa nu negam asta, dar pana la ce punct si cam care e limita de la care renuntatul la propriile pareri, gusturi, credinte...renuntatul la particele din tine insuti pana la urma,devine pierdere a identitatii?putini si antipatici imi par oamenii care o data ajunsi intr-o relatie "serioasa" uita sa spuna "eu" si devin "noi".ma deconcentreaza, nu mai pot sa fiu atenta la esenta mesajului pe care mi-l transmite persoana respectiva, ma blochez in acel "noi" si nu pot sa nu apelez la ironii gen uitatul in jur sa vad daca cumva amicul e cu cineva si eu sunt chioara si nu vad.noi mergem la film, noua ne place piperul, noi ne simtit foarte bine.si ce e inca mai enervant, stati asa, e atunci cand acel om-hibrid se uita senin la tine si te intreaba:"voi???voi ce mai faceti?".Noi, care, ciudatule?eu si multiplele mele personalitati?eu si familia mea?eu si pantofii pe care mi i-am luat ieri(iti plac?).
la fel si cu pauza asta groaznica.chiar avem nevoie de distanta ca sa ajungem...mai aproape unul de celalalt?ale dracului paradoxuri, zau asa.
i rest my case!
Despre mine
- Luna
- Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic, să merg constant înapoi. Te-aş întâlni printre amintiri şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul, te-aş târî cu mine înapoi, să ne iubim tineri şi nevinovati, după care, mereu înapoi, te-aş târî mai departe, spre copilarie, ne-am juca inocenţi pâna ce, obosiţi de joc şi de inocenţă, am dispărea într-un mit. Dar nu sunt un rac autentic, în zadar mă tot laud cu zodia mea, sunt condamnat să merg înainte şi tot ce pot e să târăsc între cleştii mei de rac toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic, cu riscul ca povara ei uriaşă să mă ucidă într-o zi.
