intr-o lume ipotetica si imposibila..

cu o regularitate aproape ilegala, viata mea se intoarce in moduri absolut neasteptate cam o data la fiecare 3 luni.asta inseamna ca de 4 ori pe an am ocazia nefericita sa dau cu capu intr-un bolovan(de obicei asezat cuminte intr-o margine de strada, nu exista nicio forta umana ori ne-umana care sa-l impinga spre mine, eu singura ma duc la el, ma aplec si ma hit against it pana imi da borshu pe nas).acum ca sunt satisfacuta de paranteza mea extrem de plastica, sa continui expunerea.cum ziceam eu, logica si coerenta, ma dau cu capu de 4 pietroaie pe an.dupa care urlu, intru in depresie, fac un cucui cat postu `al mai mare si urlu iar ca sa fiu sigura ca m-au auzit toti prietenii exasperati de tragismul intamplarilor vietii mele.dupa ce mor si inviez de cateva ori, ma apuca revolta si mi se pare ca a dat desteptaciunea peste mine si ca am gasit, thus, solutia salvatoare.anume sa-mi dau doua palme peste moaca pleostita, sa-mi repet ca soarele straluceste si iarba e verde si sa ma joc de-a luptatoarea cu viata.ultima faza, a treia, ma gaseste intr-un coltz de pat, cu un caiet in mana, pe care ii scriu soniei tot ce simt, la modul cel mai depresiv cu putinta.mai urlu nitel, imi aprind o tigara si ma amagesc ca am trecut peste si mi-am regasit prioritatile.si port masca unui zambet ipotetic.un zambet imposibil.
acestea fiind spuse, tin sa va anunt ca tocmai ce am dat peste primul pietroi din an.e martie, deci generozitatea astro-ne-logica este incomensurabila(de obicei era ianuarie).hail!numa ca de data asta am hotarat sa sar peste etapele alea obositoare, sa trec direct la auto-maltratarea in scopuri curative si sa imi ocup timpul in care ar trebui sa gandesc ganduri neprietenoase cu o activitate despre care candva TI-am spus ca este ...posibila numai intr-o lume ipotetica si ..imposibila.(sic, nu zic care, lasa ca cine stie, nu are de ce sa se intrebe:P)
intr-o lume ipotetica si imposibila..mi-ar placea sa..