is it too late for the sun flower?

a trecut o saptamana, dar inca simt nisipul care mi-a ramas in pantofi cum imi zgarie talpile ranite de expeditii stancoase.ma uit spre cer seara in cautarea unui apus in spatele padurii de pin.caut din ochi dimineatza geanta frumoasa de plaja, prosoapele de pe sarma mica batuta de soare.astept sa calc pe nisip foarte fin, amestecat cu ace de pin maruntite, dar tot ce primesc sunt bucati incinse de asfalt, tramvaiul overfull, calea dorobantilor la fel de aglomerata.ramane numai ciocolata de pe piele, portofelul dragalas, fluturasul(libelula) ce inca rezista intr-un coltz de abdomen.cateva poze insorite, gustul unui cocktail tare intr-un pahar de laborator chimic.si aceleasi dureri.
de cand am venit au fost filme romanesti cu vise inca nedescifrate, fete cu vieti sexuale disfunctionale, oameni fara bun simt care iti mai sunt si rude, mazare cu pipote, helena paparizou cu un cantec pe care nu stiu daca il voi gasi candva, jeleuri, lichior si o impacare asteptata.avea dreptate, nu am cum sa 'stau suparata' pe el, cu tot cu amnezia care a umbrit o zi de 13.dorinta de a avea din nou 17 ani..sau 10, frica de munca zilnica 8-10 ore fara cursuri de la care sa chiulesti, fara scari ale facultatii pe care sa lenevesti cu o cafea to go si o duzina de colegi.dorinta unei revederi in mai multi la o cafea alba si o tabla, planul semnului zodiacal si mesajul atat de oportun, though foarte intarziat.urmeaza uikend acolo unde s-a nascut vesinicia.nu e prea tarziu pentru floarea soarelui!