linia orizontului

de la inceputul saptamanii asteia zilele mele sunt toate la fel.mi se intampla la fiecare inceput de vara.poate mirosul cald al aerului care intra pe geamul din bucatarie, poate chipul obosit si stingher din oglinda, poate golul maricel din stomac, care imi aminteste de alte veri pe aceleasi dureri...examene importante din viata mea.de ce se petrec toate vara?tocmai vara, care e timpul meu preferat din an, care imi aminteste de vama veche, de nisipul fin de pe prosoapele de plaja, de saruturile din ureche..Si tocmai vara sa ma tradeze de fiecare data..it`s brutal, ar zice prietenul din irlanda..
si ma trezesc mult prea dimineatza, cu toate ca m-am culcat aproape de rasarit, merg ametita sa-mi spal cearcanele, ma asez pe scaunul de langa fereastra din bucatarie si-mi fac ceva repede de mancare.castravetii sunt buni dimineatza, mai ales bucatzica subtire din capat, pe care o tai si mi-o lipesc pe frunte, asa cum facea tataia de fiecare data cand imi punea sa mananc..."sa nu te doara niciodata capul, pitziponcule"
si niciodata nu m-a durut cat timp el a asezat cu mana arsa de soare rotitza verde in frunte.acum nu mai e el sa faca asta, o fac singura in fiecare dimineatza de luni incoace.doare putin, dar trece..trebuie sa treaca..
mananc incercand sa gasesc in acelasi timp cu google puncte de reper pentru urmatorul subiect de licenta.fumez incet, cu paharul de pecsi cu un strop de lamaie langa.fetele, pe care nu le gasesc in casa cand ma trezesc, incep sa se intoarca de la scoala.si eu scriu, tot scriu, imi trec mainile peste frunte si respir adanc.dupa-amiaza ma gaseste la aceeasi masa, cu o supa calda si laptopul langa.seara imi odihnesc putin oasele intr-un dus caldutz si revin in fata laptopului.se face 3 dimineatza...mi se inkid ochii si abia mai pot intelege ce citesc, ce scriu..dar nu inkid pana nu termin ce mi-am propus.ce copil cuminte sunt..
imi amintesc de camera mea de la pitesti, unde o luna de zile am stat pe covor in fata oglinzii mari si am citit eseuri innebunitoare si harti ale patriei.era atunci mai usor sau sunt eu acum mai obosita?sau e numai un examen nou, ca oricare altul, dar care capata valente fioroase, precum simbolul lupului la facultatea de sociologie tocmai pentru ca nu am mai trecut prin el vreodata.e brutal din nou ca fiecare "lectie" din asta pe care trebuie s-o inveti in timpul vietii materiale pe care o duci, de obicei nu se mai repeta.e o data.si atat.daca ai prins-o la timp de maneca si i-ai zis vreo 5, ai castigat pariul cu viata..pariul pe o lacrima, zicea vali sterian.(dar pana la urma, ce se aplica in dragoste, se aplica si la licenta, nu, popov?).daca nu ai avut inspiratie, ai pierdut o exeperienta pe care nu o mai poti retrai la fel..
astazi e a treia zi din restul vietii mele.inca privesc licenta asta ca pe linia orizontului.nu pot vedea nimic dupa, si nici nu vreau pentru ca stiu ca in momentul asta nu sunt capabila.e miercuri dupa marti seara la motoare, cand am facut poze cu manu cu parul desfacut(in sfarsit!), am povestit a.k.a barfit colegii care lipseau(ca asa e frumos), am facut planuri de munte, picnic, after-graduation party si in final am alergat cu costi pe peronul de la unirii dupa ultimul metrou.l-am pierdut, evident, prilej pentru inca o tigara in parc.e miercuri inainte de joi, penultimul examen din viata mea de student.a noastra, de fapt.e miercuri dupa marti cu concert phoenix in pitesti, in umbra marelui U.R.S.S.e miercuri 21 mai.
a.m.r. 34 zile calendaristice..care vor trece toate la fel..