efectul de fluture

ma uit in jur.adulmec cu ochii fierbintzi de o usturime sacaitoare un chip cunoscut.nimic.nimeni.e tarziu in noapte si ma ustura buzele crapate de vantul zapezii si ma ustura palmele netinute in alte palme.si mi-e ciuda!
ceva e gresit, o eroare de necorectat s-a strecurat undeva.caut, caut, apas obsesiv butonul de rewind in catarea raspunsului, a acelui lucru care mi-a scapat si din cauza caruia am ajuns in locul asta.pe scaun in fata laptopului, cu bradul inca luminat langa mine..dar singura.mi-am imaginat altfel weekendul asta, mi-am facut alt scenariu in my square-head, mi-am imaginat alta reactia omului care te iubeste, mi-am imaginat altele certurile, altele cuvintele, alte lacrimile de care sunt mult prea satula.poate ca e adevarat, poate secretul fericirii este sa iei toate lucrurile asa cum sunt si sa incetezi sa te mai astepti sa arate asa cum ti-ai imaginat tu ca o sa arate.
am ceva greu care-mi apasa pieptul.si oftez.imi pare rau ca nu te pot iubi asa cum ai tu nevoie sa fii iubit.sau poate tu nu ma poti iubi asa cum am eu nevoie sa fiu iubita.regret ca am incercat atata vreme sa te schimb, fara sa imi dau seama ca o persoana fortzata sa se schimbe, e inevitabil nefericita.imi pare rau pentru crizele de gelozie din care tu nu intelegi niciodata nimic.imi pare rau ca nu cred ca ma iubesti.regret ca un lucru atat de mic, cat aripile unui fluture, poate sa produca asemenea dezastre.si regret ca poate o sa citesti asta si o sa te consideri nedreptatzit.
nu mai sunt cuvinte.le-am spus pe toate de atatea ori.nu pot vorbi pentru ca nu as avea ce sa spun si vocea m-ar trada si ea.nu pot sa fac nimic.decat sa stau, sa astept o zi in care ochii sa nu ma mai usture asa de tare si aerul sa-mi fie de ajuns.
of, daca ai sti cat doare..