in dimineatza asta am alergat prin ploaie.singura, in semi-intunericul de ora 5 si 10 minute a.m, am sarit cu zgomot in baltile de pe trotuar si am prins pe buze din zborul lor cateva picaturi de apa caldutza.nimeni pe strazi, foshnitul rapid si periculos al masinilor pe carosaliblul alunecos, tenesii picurati de noroi si parul ce inca mai miroase a apa de ploaie.cand eram mica, tineam la tara o galeata mare, neagra, jos la burlan.cand ploua, se aduna apa acolo si ne spalam cu ea pe par pentru ca era mai blanda si mai curata decat cea extrasa din alt stadiu al ciclului apei in natura, anume din pamant/fantana.facea multa spuma si parul scartzaia cand il clateam.avea cateva frunze si muguri de mar in ea.si mirosea exact ca in dimineatza asta de baba mea.
ma intreb daca si parul tau a mirosit la fel dupa ploaie.daca ti s-a scurs de pe frunte in genele lungi si de acolo pe langa ploape si daca ti-ai strans iritat ochii mari si stranii ca sa alungi picaturile prinse in priviri.ma intreb daca ai mai mult de doua feluri de a privi si mai mult de doua feluri de a vorbi.ma intreb daca am fost cu adevarat jumatatea ta de androgin acum ceva vreme si daca in aburul pe care il respiri printre buze e un rest de sarut dintr-o viata anterioara.ma intreb daca esti real sau esti numai rodul imaginatiei mele sau poate numai intruparea unei diminetzi cu ceatza si miros de apa de ploaie..
Despre mine
- Luna
- Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic, să merg constant înapoi. Te-aş întâlni printre amintiri şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul, te-aş târî cu mine înapoi, să ne iubim tineri şi nevinovati, după care, mereu înapoi, te-aş târî mai departe, spre copilarie, ne-am juca inocenţi pâna ce, obosiţi de joc şi de inocenţă, am dispărea într-un mit. Dar nu sunt un rac autentic, în zadar mă tot laud cu zodia mea, sunt condamnat să merg înainte şi tot ce pot e să târăsc între cleştii mei de rac toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic, cu riscul ca povara ei uriaşă să mă ucidă într-o zi.
