ce ramane?

camera unui batran. cu geamul mic, ascuns de o perdea de fildes si pervazul gol. inchizi ochii si vezi coji de portocala si felii de gutuie. patul mic, ca pentru un suflet simplu. cuvertura cu trandafiri mari, rosii si mirosul pernelor. undeva in cap mi s-a stins o lumina. vitrina plina de lucrurile pe care le-a primit si pe care le-a tinut mereu langa ea - sa le vada, sa le simta, sa le atinga, comori. o rama mica ce incadreaza diploma pentru cei mai buni bunici (inchid ochii si vad cum radea), un glob colorat din piata san pietro (inchid ochii si vad cum il scuturau degetele brazdate), cateva icoane, nisip de la mare, scoici vesele si o floare de plastic mov pe un soclu mic de portelan. daca mi-ar cadea din maini s-ar face bucati. degetele se plimba pe contururile de lemn vestejit al mobilei vechi cu cheite cu ciucuri verzi si rosii. pe drum intalnesc mileuri mici si aduna un strat pufos de praf gri. ca cerul asta. ca un fum de tigara. ca regretul. e camera unui batran. e mereu la fel, oricat de departe ti-ar merge sufletul, de fiecare data cand te intorci e acolo si e singurul lucru care mai tine in picioare universul tau. lumea ta cu bunici. lumea vesela ce stransese atatea amintiri si din care acum au ramas doua mogaldete de pamant cu flori pe ele si o vitrina de al carei geam ti-e teama sa te atingi, sa nu strici somnul amintirilor.