oamenii care te dezamagesc.
care iti dau doar ce vor ei si asteapta restul de la tine.
cei care spun cuvinte si uita ca le-au spus vreodata.
oamenii reci care stiu sa ucida
uimirea
si entuziasmul.
ei sunt cei carora le dedicam viata noastra.
zambetele noastre nu sunt pentru buni,
pentru blanzi,
pentru calzi.
suferintele noastre nu sunt pentru cei care ne iubesc si ne arata asta,
ci pentru cei care ne intorc spatele si nu ne vor orice am face si oricum am deveni.
ne dedicam existenta celor care nu ne respecta,
care nu stiu sa ne tina de mana
si care se plictisesc de noi dupa ce trece valul.
nu dam nimic bun din sufletul nostru celor care cred in noi.
nu le dam lor farama de energie care ne ramane dupa ziua grea.
lor le dam un telefon pe zi si o critica aspra cand credem noi ca li se cuvine.
sa se indrepte!
sa fie cum ne place noua!
sa fie cum trebuie, domne!
pastram pentru raii,
pentru egoistii,
pentru lasii din viata noastra tot binele pe care sufletul nostru poata sa il incapa.
si cand ne calca cu talpi de urias
iar
si iar,
ne ridicam si o luam de la capat, vrand cu tot dinadinsul sa ne ducem la implinire misiunea.
dedicam efortul de a fi mai buni,
mai curajosi,
mai minunati, celor care nu stiu cum suntem noi.
vrem sa le aratam ca se inseala,
ca gresesc,
ca suntem oameni buni
si curajosi
si minunati si ca TREBUIE sa ne vrea langa ei.
vrem sa le demonstram ca ii putem astepta
oricat si oricum
si ca oricat de mult rau ne-ar face,
noi nu ne suparam.
iar in final realizam ca din viata raman
numai povestile
si ca povestea noastra e una despre
ceilalti.
si ne decidem ca am privit intotdeauna lumea dintr-un unghi gresit.
ca am irosit
magia.
ca am cautat raspunsuri acolo unde nu erau nici macar intrebarile.
e bine sa ne intrebam -
e bine sa alegem -
e bine sa stim. tu pentru cine plangi azi?
