Cand o sa am copii as vrea sa fie fericiti.
E singurul mod in care pot sa spun, concis, ce mi-as dori pentru ei. Toate celelalte incercari esueaza si se pierd in cuvinte si ganduri care nici macar nu stiu daca sunt ale mele, daramite daca sunt bune de ceva. Imi place sa cred ca o sa reusesc sa am copii fericiti, imi place sa fac liste si planuri cu lucrurile care i-ar putea face fericiti.
Pe copiii mei ipotetici i-as cara cu un carucior in spatele bicicletei si ei ar rade si nu s-ar speria de caini sau de viteza.
Le-as da inghetata facuta in casa si dulceata de nuci verzi. Si cas de la Bran.
I-as alerga cu urzica atunci cand nu stau locului.
Copiii mei ar sti sa pretuiasca si sa ocroteasca toate fiintele vii.
Ar iubi natura pentru ca ar avea-o chiar in gradina lor, in padurea din apropiere si pe campul de la marginea padurii.
Copiii mei ar merge de Paste la biserica in haine noi si cu pachetele cu zambile in mana.
Ar sti sa se apere intre ei, sa isi spuna secrete. I-as invata pititea, baba oarba, leapsa, tara, tara, vrem ostasi!, ar sti sa faca turte de noroi si cafele cu apa de balta.
Copiilor mei nu le-ar fi frica de sperietoarea de ciori din lanul de porumb.
Ar avea cei mai buni bunici din lume, cu povesti, poezii, casa si gradina cu pruni, cu descantece de deochi si sange in frunte pe porcul de Craciun.
Copiii mei ar sti gustul cozonacului de casa si nu ar manca niciodata cartofi prajiti de la mcdonalds.
Ar merge cu colindul si la petreceri tematice in haine cusute de mine.
Ar sti sa scoata greieri din pamant si sa cante la papadie.
Copiii mei ar asculta Phoenix si Pink Floyd si ar sti sa cante la cel putin un instrument.
Ar sti sa inoate ca pestisorii, ar manca miere in loc de zahar si nu ar raci decat o data pe an, cand ninge prima oara.
Nu stiu daca toate astea i-ar face fericiti. Intre timp trebuie sa invat si eu ca pe copiii mei poate nu i-ar face fericiti aceleasi lucruri care m-au facut pe mine. Dar eu o sa le dau totusi toate astea, o sa incerc.
