de ieri noapte am inceput sa dorm din nou cu telefonul pe silent. oricum, tudor ne-a tras clapa si s-a nascut ziua. n-a ghicit nimeni si n-a castigat nimeni pariul. l-a castigat el, micut si brunet. n-a iesit nici geaman, cum credea unchiu, lasa ca se descurca si racusor.
de ieri noapte stiu cum vine viata. cu toate emotiile si mainile care tremura, cu rasetele si tipetele si cu durerea care aduce cel mai bun si mai frumos lucru din lume. mi-a ramas asta in minte din ceva ce am citit si acum stiu ca asa e - durererile alea, de care le e frica tuturor femeilor sunt bune. pentru ca aduc ceva bun. nu sunt dureri carora le urmeaza suferinta, ci dureri carora le urmeaza fericirea.
de ieri noapte stiu ca tot ce am citit despre nasterea naturala vs. cezariana este adevarat. ca medicilor chiar le e lene. ca au intalniri cu prietenele mai tarziu si e mai comod sa fie totul programat. e mai comod si trist ca se folosesc de calitatea de medici sa aduca niste argumente stupide si expirate. adevarul e ca rabdarea e singurul lucru de care e nevoie.
de ieri noapte, in ciuda avertismentelor, nu sunt traumatizata, ci fericita ca am avut norocul sa fiu acolo sa vad viata. in cea mai pura, mai intima, mai simpla forma pe care o poate lua.
de ieri a aparut un om nou. bine ai venit, Tudor! ai grija, e mai grea viata extrauterina!
