Manuela de la 33G

Draga Mos Nicolae, Draga Mos Craciun,

Anul asta am o singura scrisoare pentru amandoi.Poate pentru ca nu mai am timp sa scriu doua, poate pentru ca nu mai ajung acasa, unde stiti voi ca trebuie sa duceti cadourile, poate pentru ca e cel mai greu an de pana acum si am nevoie de amandoi ca sa fie..merry.
Sa ninga frumos doua zile si doua nopti, sa se ingroape bucurestiul infect de alb si rece, sa nu se mai miste nicio masina din locul in care a prins-o zapada, sa miroasa a portocale si a brad.Sa gateasca mama si bunica multa mancare,sa jucam table si sa bem vin fiert cu scortisoara, sa sune marius, sa zambeasca teo, sa vorbesc cu andrei.Si in the end, sa am pe masa doua bilete catre departe, sa imi fac planuri, sa vina printzu charming sa ma tina in brate, sa port un pulover al lui, sa ma pupe pe frunte si sa-mi spuna 'uite, lumina se joaca pe fatza ta!'.

Si mai important decat orice, sa nu ma uitati si sa nu va pierdeti increderea in mine, pentru ca eu nu am incetat niciodata sa cred in voi!
Cu drag,
Manuela de la 33G

dovada n-am, dar imi aduc aminte..

ma aplec peste balustrada fara sa-mi fie teama de caderea libera.sunt foarte sigura ca am ochii inchisi, dar simt fiecare fir de praf cum imi loveste retina.ma aplec tot mai mult si constientizez cu fiecare clipa momentul caderii.imi lipseste un impuls, un pas, o mana stanga intinsa mai mult catre palcul de nori liliachii.ma desprind.o raza de soare mi se stinge in coltzul ochiului drept ca o tigara zdrobita de marginea scrumierei.cu mainile stranse langa corp incerc sa-mi inclin corpul cat mai tare spre dreapta.bataile inimii cantaresc prea mult pe stanga si strica echilibrul fragil al aripilor abia crescute.mi-e frica de cadere abia acum.acum cand e prea tarziu sa ma intorc, sa cred ca e totul numai unul din visele mele cu zbor si cer senin.si totusi atat de repede.n-am avut vreme sa deschid ochii si sa privesc totul de sus, sa ating cerul cu fruntea si luna cu varful degetelor ca in basmele bunicii, sa inteleg sentimentul de libertate despre care imi vorbeau cei care sarisera inaintea mea.e vantul prea puternic.abia respir si am picioarele intepenite.stiu sigur ca o sa cad.privesc in jos, spre pamantul negru si lacom si cobor din ce in ce mai repede.as vrea sa tip, dar am dintii si buzele inclestate intr-un zambet fals si rece.3 secunde lungi de spaima curata si amintiri trecand in viteza, figuri de oameni cunoscuti, rasete, culori..ma ridic usor.nu simt niciun strop de durere. am mainile fierbinti.pe langa buze se scurge un sir rosu de sange in jos pe gat, pe brate..incep sa tremur si in fiecare muschi al corpului ce mai devreme zbura se instaleaza durerea.

legendele toamnei

astazi stiu ca toamna asta n-o sa se sfarseasca niciodata.astazi cerul e cel mai gri si nicio frunza nu se clinteshte.nu adie niciun suflu, copacii de la fereastra mea sunt inmarmuritzi.pentru cateva clipe lungi, cat am privit afara pe fereastra, s-a oprit si timpul meu.s-a oprit tot.ceasul, pasii, spaimele, s-au oprit si lacrimile neplanse.un tablou infricosator al ceremoniei de inmormantare a culorilor si aromelor.valuri caldutze si verzi, mirosul pielii sarate, trandafirii galbeni de pe alee.. nu mai e nimic.nimic decat miros de vant rece si ticaitul nervos al ceasului, disperat sa-mi aduca aminte ca timpul curge la fel de repede..so, wake me up when this fall ends..

it was the best of times..

un caiet de amintiri.pierdut intr-o mansarda deloc prafuita, printre foi, foitze si foicele toate marca XII K Bratianu(+filologie).o coperta albastra cu ochi galbeni si doi porumbei care se imbratisaza fericiti intr-o decapotabila deloc moderna.cred ca abia ce s-au casatorit(not concludent).intre paginile pe care nu le-am mai atins de mai bine de 4 ani, ascunse ca intr-o veritabila cutie a pandorei, figuri de oameni aproape uitate, de oameni care inca mai dorm langa mine noaptea, oameni carora le duc dorul pentru ca s-au schimbat atat de mult incat nu mai recunosc nimic din ce era.oameni carora nu le-am dus lipsa nici un pic, autografe din perioada "fotbalistica" a vietii mele(hai sa nu radem prea mult), codul morse cu care i-am pacalit pe colegii de generala cel putin un an de zile, poza cu tudor chirila pe care inca il iubesc de nu mai pot(:P), quote-uri din filme atat de proaste ca mi-e rusine cu gusturile mele si niste skilluri jurnalistice cel putin indoielnice(shame on me, for that matter).
digging deeper yet, gasesc si lucruri care nu s-au schimbat.ochii mari atat de mediatizati, rasfatzul intens si tupeul nemaipomenit de a fi shefa clasei timp de 4 ani in casa ororilor.tebuie sa dau un citat aici musai:"Dar tu, fiinta superioara, ai spus:DA, domnule, eu vreau sa fiu reprezentanta acestei gloate de bovine pentru ca eu spre deosebire de ei am clopotele la gat, insemnul liderului."(Tasha).
ca tot veni vorba de superioritate, nu-mi pot aminti cum de am ajuns sa fiu caracterizata asa(oare asa m-am laudat eu tuturor?:P).here`s another quote:"Imi pareai o fata(...)pe care o framanta eterna intrebare:ce cauta o fiinta superioara ca mine intr-un loc(parca rupt din filmele lui Spielberg), ca asta?!"(Rev)
si pentru ca sunt sigura ca toate citatele mele si detaliile extra nu o sa va para vreunuia familiare, hence not that funny for you guys as it is for me, i will stop right here.
just one thing.din atatea promisiuni, atatea urari, sute de mii de complimente si planuri de nunta(ete na, eram o gasculitza de liceu, ce vreti?!), atatea locuri in care am fost vesela alaturi de oamenii astia acum aproape necunoscuti, unul singur mi-a ramas in minte si o data ce l-am recitit am stiut ca nu l-am uitat niciodata cu adevarat:"You can be an austronaut, you can be a president, you can be anything you want to be, but first, be a woman!".Slightly silly, but filled with memories..and for THIS matter, i can see now that .."it was the best of times.."..if only somebody had told me..:(

manifest-are

am o poveste.fii atent.asculta si nu misca, nu respira, nu-ti aprinde tigara aia blestemata care te omoara.si priveste-ma ca si cum ar fi prima data cand ma vezi.si ma urasti.sau nu ma placi.nici nu ai de ce sa ma placi.sunt o straina care are o poveste.nu te intereseaza, dar esti politicos ca asa te-a crescut mamica si taticu ti-a dat bataie pentru ca te scobeai in nas in loc sa-l asculti cand iti zicea cat de grea e viata.nu l-ai ascultat nici pe el niciodata, nici cand scotea cureaua de la pantaloni si te altoia sa tii minte.nu o sa ma asculti nici pe mine pentru ca nu iti pasa.esti un copil rasfatat care crede ca daca pe cutia de suc scrie 100% natural, trebuie ca e plin de fructe inauntru.
nu te-am iubit.n-as fi avut cum.ma scarbeau mainile tale calde si lungi ca doua tulpini de vita de vie care se incolacesc dupa un arac.esti un dezastru ecologic, o prajitura prea dulce care s-a stricat pe un colt de masa.un sendvici plin de muste si viermi albi.ma enerva rasul tau strident si innebunitor si figura ta de catel parasit la coltul strazii atunci cand imi cereai ceasca de cafea.nu mi-a fost niciodata sete noaptea, dar stiu ca mi-as fi luat singura apa decat sa iti intrerup visele cu clovni si papusi barbie.te detest pentru ca mi-ai furat atatea ceasuri de liniste.pentru ca din vina ta am pierdut o geanta intreaga de haine si o periuta de dinti.te-as sterge cu carpa de praf.ti-as opri glumele stupide cu doi pumni in gura, te-as lega de un stalp de telegrafsi te-as tine acolo pana te-ar manca ciorile si sobolanii.si ti-as frange degetele cu care mi-ai atins hainele(nenorocitule, nu ies petele de prostie nici cu ace gentil!).
si uite ca un pot face nimic din toate astea.pot numai sa te tin aici, cu ochii in monitor, citind povestea care un te intereseaza.restul imi ramane mie, un sentiment dospit cu ou crud in mijloc, ca un cozonac perfect.imi ramane mie sa uit ca te-am intalnit vreodata si sa cred ca o sa reusesc.tie iti ramane numa sa te duci bazaind la mamica sa te consoleze.sa-ti spuna ce baiat special are si ce mandra e de tine.

mai bine da-mi un pumn in gura din prima!

o intalnire simpla, uitata a doua zi.o mana abia intinsa si un numar de telefon.vocea noua, usor ragusita, incercand sa gaseasca cel mai potrivit cuvant.cateva plimbari in parc cu obrajii rosii si buzele amortite.cuvinte nu mai au cum sa iasa din ele, iese un abur caldutz si cate un zambet ratacit si speriat de vantul iernii ce vine atat de greu.
primul sarut intr-un decor pe care n-o sa-l uiti prea curand.fiecare sunet si miros o sa-ti inmoaie genunchii si-o sa-ti infiga mainile in falci intr-un atat de asteptat `ahhh, ce dragutz`.
prima noapte.prima dimineatza si apoi......un plan mereu stiut pentru sambata si duminica.miros de cearsaf in care am dormit zile lenese.mana sigura pe toate trecerile de pietoni.aceleasi glumitze niciodata ramase fara haz.intimitate.visele mele.visele tale.visele noastre.paste, craciun, anul nou, zile de nastere, fiecare de mai multe ori in acelasi loc.zambetul care ramane intiparit pe retina si lacrimile pentru care nu ajungi vreodata sa-ti ierti greselile.nervi calmati intr-o imbratisare de fiecare data mai stransa.mirosul pielii care face mereu cute pentru ca stii cum sa o atingi.tacere.o mare de tacere oarba si rece.urmata de cuvinte.un ocean de cuvinte clare si grabite.intre ele, gust de buze si cuburi de gheatza.

mai ramane sarutul pe obraz mai sincer si mai dureros decat orice pumn in gura.

fuck all this!

Ti s-a intamplat vreodata sa incerci sa-ti amintesti ceva ce ai facut sau ai simtit sau ai gandit cu ceva ani in urma( nu multi ) si sa nu reusesti oricat ai incerca?sa ai impresia ca incerci sa-ti amintesti un vis pe care l-ai avut cand erai copil, si nu realitatea din care ai facut parte? Eu am facut exercitiul asta dureros in seara asta.am vorbitul cu trissstul meu si incercand sa o ascult pe ea am sfarsit rememorand veri trecute si pierdute.cu ochii aproape inchisi am facut un efort sa-mi amintesc ceva din noptile in camera mica fara calorifer si fereastra sau zilele lungi in carul de la buftea..de ce mi-ai vopsit parul de atatea ori? De ce stateam in internet cafe-ul ala oribil? Ce luna era cand am fost la Focsani? Cine eram eu acum..doi ani? Cine eram acum patru ani? Trissst imi spune ca eram mult mai inocenta si in acelasi timp mai slaba, speriata si sensibila.si ca din vechea manu a ramas ..doar un parfum, o urma..
Da , era a mea, sclava mea.aveam drept de viata si de moarte asupra ei, deci puteam sa ii fac absolut orice voiam.trebuia sa o omor, sa o sufoc, sa o fac sa se maturizeze si sa-i vina mintile la cap.copil prost care credea ca o sa prezinte stirile la pro tv.. Si dupa 4 ani nu mi-am indeplinit niciun vis.nu e nimic romantic in viata mea la 23 de ani.muncesc pentru bani pe care ii dau pe chirie si tigari.muncesc numai pentru bani.mananc putin si nesanatos.imi fac planuri pe care nu le duc mai niciodata mai departe de etapa de plan.am indepartat cativa oameni buni din viata mea.am facut alti oameni sa sufere.fug si ma ascund si caut.caut in fiecare clipa si cu fiecare clipa mai mult un semn ca lucrurile o sa se schimbe.ca o sa scriu intr-o revista dragutza sau o sa prezint un talk-show politic.ca o sa pot sa am la un moment dat casa mea.ca un baiat care o sa semene mai mult sau mai putin cu brad pitt o sa ma iubeasca fara pauze si fara minciuni.
Nu stiu daca sunt acum mai puternica decat eram acum 4 ani, dar cu siguranta sunt mai pesimista.ma irita optimismul altora, superficialitatea multora si nepasarea tuturor.ma irita nenorocita asta de luna septembrie, cu vremea ei stupida si frunzele ei galbene.si-as da orice pe un pahar de vin in curtea de la tara intr-o vreme in care abia incepeam sa-mi cladesc in minte zecile, sutele si miile de vise pe care acum nu sunt in stare sa le transform in realitate.
FUCK!FUCK!FUCK!