barbatii sunt porci si femeile sunt curve

iata cele doua mari idei ale modernitatii adulte, cu radacini puternice in pubero-adolescenta.iata a common belief of dudes and chicks who walk around looking pretty and pretending to matter.sunt ele adevarate au ba?
pai sigur ca as zice un "nu" decis.pt ca ma consider non-judgmental si, kiar mai mult,nepasatoare la "decadentele" astea care infloresc strazi, parcuri, institutii publice, etc.ei bine, daca incerci sa analizezi la modul concret, raspunsul se va ivi cu totul altfel decat cel preconizat.ca sa intelegeti si voi mai bine si sa pun si eu putina coerenta in text, hai sa luam 3 cazuri.si sa le analizam din perspectiva "porcilor si curvelor".
Joi, 20 martie 2008.
1.autobuzul 62.ora 09:03a.m.In intarziere la serviciu.Un grup de copii cu media de varsta probabil sub 18 ani converseaza.ce aflam?aflam ca la ce bun sa faci facultate cand te poti angaja vanzatoare la praktiker, ca ii plateste bine si le mai da si bonuri de masa, am incheiat citatul.si la ce bun sa faci credit la banca, daca poti sa i-o "mangai" unui mosh plin de bani.scuzati culorile limbajului, sunt reproduse cu fidelitate.
2.18.05p.m.Am terminat serviciul.Colegii nu se ingramadesc sa ma duca acasa cu masina, ca tot le e in drum, cum faceau pana ieri.motiv?am prieten si nu "prezint interes"!go visit www.youareaprick.com, will u?peste asta, prelegerea de rigoare cum ca trebuia sa fiu constienta pana la varsta asta ca NICIUN barbat nu te duce acasa din amicitie, ci sperand sa ii accepti avansurile.(ce zicea "cineva" de ocaziile de a face sex ale femeilor comparativ cu barbatii e f adevarat).intrebarea mea:"si daca nu le accept ce fac?"...men are shruggin..raspunsul tot al meu.."da,ma duc cu autobuzul".
3.colega mea alinutza arata grotesc.e intr-atat de grasa incat ar trebui sa tina o cura, sa faca sport si SA POARTE HAINE CU 4 MASURI MAI MARI.dar colega mea alinutza este f admirata azi.are decolteu si zambet larg.fie din disperarea de a fi complimentata a ei, fie din disperarea de a se inghesui intr-un munte cu tzatze mari a lor, barbatii care o sorb zilnic din priviri sunt vedetele firmei.impreuna cu ea, desigur.
concluzii:
1.barbatilor le lipseste cel mai simplu simt al esteticului.
2.femeilor le lipseste si lor idem, si in plus un al simt mai greu de detinut, anume mandria(in sensul ei bun)
3.barbatii nu au capacitatea sa fie gentlemeni si sa duca o fata acasa fara sa aiba senzatia ca "le iese" ceva din asta
4.femeilor care inca mai cred ca exista barbati din astia gentlemeni o sa le "iasa" lor ceva..OCHII!..asteptand!
5.din vina femeilor de la punctul 2 barbatii cred ca nicio femeie nu are mandrie si o sa accepte niste scuze penibile din spatele geamului masinii shmekere.
6.tot din vina anumitor femei barbatii au ajuns sa fie porci fara urma de reabilitare.asa i-au invatat ele.
7.iar barbatii astia invatati de alte femei nu sunt decat porci care cred ca femeile sunt profitoare si curve.
din 1,2,3,4,5,6,7 rezulta:barbatii sunt porci si femeile sunt curve.

Epilog:girlfriend o sa mearga de acum inainte cu autobuzul!

intr-o lume ipotetica si imposibila..

cu o regularitate aproape ilegala, viata mea se intoarce in moduri absolut neasteptate cam o data la fiecare 3 luni.asta inseamna ca de 4 ori pe an am ocazia nefericita sa dau cu capu intr-un bolovan(de obicei asezat cuminte intr-o margine de strada, nu exista nicio forta umana ori ne-umana care sa-l impinga spre mine, eu singura ma duc la el, ma aplec si ma hit against it pana imi da borshu pe nas).acum ca sunt satisfacuta de paranteza mea extrem de plastica, sa continui expunerea.cum ziceam eu, logica si coerenta, ma dau cu capu de 4 pietroaie pe an.dupa care urlu, intru in depresie, fac un cucui cat postu `al mai mare si urlu iar ca sa fiu sigura ca m-au auzit toti prietenii exasperati de tragismul intamplarilor vietii mele.dupa ce mor si inviez de cateva ori, ma apuca revolta si mi se pare ca a dat desteptaciunea peste mine si ca am gasit, thus, solutia salvatoare.anume sa-mi dau doua palme peste moaca pleostita, sa-mi repet ca soarele straluceste si iarba e verde si sa ma joc de-a luptatoarea cu viata.ultima faza, a treia, ma gaseste intr-un coltz de pat, cu un caiet in mana, pe care ii scriu soniei tot ce simt, la modul cel mai depresiv cu putinta.mai urlu nitel, imi aprind o tigara si ma amagesc ca am trecut peste si mi-am regasit prioritatile.si port masca unui zambet ipotetic.un zambet imposibil.
acestea fiind spuse, tin sa va anunt ca tocmai ce am dat peste primul pietroi din an.e martie, deci generozitatea astro-ne-logica este incomensurabila(de obicei era ianuarie).hail!numa ca de data asta am hotarat sa sar peste etapele alea obositoare, sa trec direct la auto-maltratarea in scopuri curative si sa imi ocup timpul in care ar trebui sa gandesc ganduri neprietenoase cu o activitate despre care candva TI-am spus ca este ...posibila numai intr-o lume ipotetica si ..imposibila.(sic, nu zic care, lasa ca cine stie, nu are de ce sa se intrebe:P)
intr-o lume ipotetica si imposibila..mi-ar placea sa..

culoarea mea preferata

am visat in culori aprinse ca sunt fericita.am visat in culori aprinse ca nebunia poate sa rupa echilibrul fragil al amintirilor.te-am mai visat pe tine, cea mai aprinsa dintre culori, curgand intre mine si tot ce ating, electrizand tot ce cuprind cu mainile, rasucind tot ce prind si cred ca nu-mi mai poate scapa din priviri.te-ai uitat la mine cu privirea aia de culoare aprinsa, ai ras haotic si sacadat ca un diavol al roshului, apoi te-ai oprit asupra unui punct fix ce parea sa apartina obrazului meu stag.si ai tacut o vreme, ca un alb imaculat sau ca un negru neguros.nu stiam care dintre ele, erai impasibil si puterea mea de a percepe caldura sau frigul tau de culoare puternica se lovea de aerul pe care il expirai si se intorcea ingrozita inapoi.imi spunea cat de tare frige.probabil ai in tine un foc violet de soare apus.am strans ochii apasand gri pleoapa de pleoapa, am alungat bura de ceatza de un portocaliu stingher si te-am chemat din nou.erai cu spatele, un verde crud fugar, de iarba noua care vrea sa creasca inapoi in pamant, caci ii lipseste galbenul soarelui si albastrul cerului.am alergat dupa verde, atat de mult..ochii imi erau de bleu sters, buzele de roz crapat, fruntea de pamantiu.atat am alergat incat verdele n-a mai fost crud cand am reusit sa ma apropii, era vechi, cu luciri de negru.si tot cu spatele.am respirat aerul pe care il lasasei in urma, avea gust de culori aprinse si amestecate.si te-am batut pe umar.si te-ai intors, tu cea mai frumoasa dintre culorile pamantului.am tipat la tine..."ia-ma in brate!nu pot trai fara tine!".
si atunci..abia atunci m-ai recunoscut.cum n-ai putut sa recunosti ploaia din strigatele mele, nu-mi pot explica.ai stralucit aprins, mai aprins ca niciodata si ai intins spre mine mainile tale de bronz straveziu spre mine.m-ai cuprins roshu aprins.

m-am topit in tine si am curs in randuri fierbinti pe obrajii tai.

the leprechauns are to be blamed

nu exista greseli, exista numai feedback.nu exista erori, exista lectii.fiecare experienta poate fi privita ca o oportunitate de neinlaturat de a invata.

mult timp am crezut ca cred in astea trei propozitii pentru ca imi convine sa cred.de obicei fiintele umane isi aleg sa creada intr-o religie, intr-o politica, intr-o alta fiinta umana pentru ca la momentul ala asta le convine, asta le justifica slabiciunile, nesansele, nefericirile.decat sa iti asumi o responsabilitate, mai bine dai vina pe fatalitate.poate nici nu e a ta(responsabilitatea), dar e mult mai bine sa gasesti lucrul pe care l-ai gresit si sa-l percepi ca atare.sa lasi ranile deschise, chiar daca timpul poate fi sare gema, dar sa nu le inchizi atunci cand nu esti inca pregatit.spuneam..am crezut ca cred pentru ca asa imi convine.nu e adevarat.cred pentru ca asta e patternul meu.astea sunt lucrurile pe care le extrag la capatul oricarei experinte nefericite, alaturi de un ghem de timp consumat pe care astept sa-l desfasor atunci cand voi avea puterea si timpul..niciodata poate.cad mereu si mereu in aceeasi capcana.invat numai lucruri teoretice pe care le spun altora si care fac din mine pentru prietenii mei un om care "da sfaturi bune".dar inca nu am evoluat suficient ca sa le pot aplica si pentru mine.nu am trait de suficient de multe ori aceeasi experienta suparatoare ca sa pot spune "enough is enough" si sa pot marca a fullstop.
si daca tot nu am evoluat suficient, mai am scapari.am momente care ma fac sa cred ca sunt pe drumul cel bun, momente in care imi bag picioarele si nu ma mai chinui pentru nicio cauza "nobila".momente in care ma satur sa fiu jerked around si declansez o mica-mare revolta sufleteasca.
si imediat dupa ma si scuz.."the leprechauns made me do it!"..

hunk vs. monk

vorbeam cu prietena mea,oana, despre avantajele si mai ales, dezavantajele datingului, al unui cute boyfriend(which eventually isn`t that cute), al cautarii (ne)obosite for that one to kiss your forehead and make it all better.si am avut un moment de revelatie in care m-am gandit ca solutia optima ar fi calugaria.ma duc la manastire si scap de tot fuss-ul asta extenuant.acolo e frumos, e liniste, ai camera ta, ai numai femei in jur cu care sa be friends si sa impartasesti de toate, ai floricele pe campii si poate daca esti norocoasa, un fiat din ala shmeker ca in reclama tv(fiat era?..nu conteaza asa de mult,though).eram convinsa ca ar fi foarte misto, mai ales ca oana ar putea sa ma viziteze cand are kef de o vacanta in aer curat si ..sfintit.cu toate astea, ea a avut cateva obiectii puternic argumentate.ti-ar placea sa te trezesti in creieru noptii sa tragi clopotul?sa bati toaca?sa te trezesti in fiecare zi de dimineatza si sa muncesti toata ziua?si..in rest sa te rogi intr-una ca o ..calugaritza,deh.(nicio sansa sa fie vorba de lacusta aia mare si profitoare care stie cel mai bine cat valoreaza si pentru ce e bun barbatu`..no offence, guys, it`s just literature after all).pai, mi-ar fi destul de greu daca nu chiar cumplit de greu sa fac toate astea.dar, pana la urma, ce e mai greu?sa suporti niste relatii complet sortite esecului, sa te zbati sa gasesti ceva ce sa ti se potriveasca, sa uiti de ultimul asshole care ruined ur summer, sa stai tot timpul sub tensiune si sa iti bati capul cu toate lucrurile marunte sau majore....sau sa te trezesti in fiecare zi la 6 si sa strangi fanul din gradina?this doesn`t seem like a not-fair trade to me!
asa ca am ramas cumva nelamurita.what should it be next?...a hunk or a monk?

algo-chimie

intra.da-ti jos mantoul, agata umbrela in cuier, pune palaria pe calorifer(e putin umeda).asaza-te.fa-te comod.asaza-ti picioarele genunchi langa genunchi, paralel, putin inclinat spre stanga..ba nu, spre dreapta e mai bine.deschide-ti o capsa de la blugi si 2 nasturi la camasa.fa ceva cu cravata aia, te sugruma!..mai elibereaza stransoarea, sau si mai bine, ia azvarle-o incoa, o pun eu bine pentru tine.zambeste, esti bine-venit.ti-e prea cald?ti-e inca frig?ai vreo trauma?fobie?nu-i nimic, toti avem, it`s biological destiny,i suspect.spune-mi un banc nou.il stiu pe asta, lasa, nu mai vreau bancuri.asa, stiam ca nu te poti abtine, zi-mi de fosta prietena.si ceva de mama ta, presupun ca gateste fenomenal.vrei sa te intinzi putin?poate esti obosit.un film?vechi?stiam eu ca iti plac si tie(zambet+oftat).un meniu?a,da,iarta-ma, ce natanga sunt!am..apa minerala, muzica(tot veche), parfum incandescent, un suflet, pricomigdale, credinta, ciorba de burta, betzishoare parfumate, speranta, curiozitate, pasiune, dragoste, mujdei de usturoi si cateva mere verzi.te-ai intins, ce bine e,nu?sigur ca poti sa-ti arunci shosetele sub pat, le gasesc eu maine dimineatza sau...alta data.apa calda?din belsug, nu economisi!imbratisari?cate vrei, numai cald sa ne fie.noi suntem doi.ti-e rau?aspirina?no-spa?lapte cald?comprese?...alta fata?..ah, ma speriasem.ce spui?te plictisesti?pai...putem relua meniul...nu?nimic?chiar nimic?am gresit ceva?ah, nu, stiu ca esti mult prea bine-crescut sa-mi spui in fatza, stiu sigur ca eu am facut ceva nepotrivit.poate apa nu mai avea bule(am uitat capacul deschis)poate marul are un gust ciudat(nu tin minte daca l-am spalat sau nu), poate pielea mea e putin mai rece asta-seara(nu stiu nici eu de ce mi-e frig chiar cu 2 paturi pe mine)..nu?nu am nimerit nimic?atunci...te rog, iesi afara in ploaie si intoarce-te peste juma de ora cu palaria umeda.o s-o putem astfel lua-o de la capat.intri, iti dai jos mantoul, agati umbrela in cuier...eu iti intind meniul..
caloriferele astea calde nu o sa te tradeze!

i resent couple-like

de ce iau cuplurile "pauze"?e ceva de rau sau de bine?sau, mai bine zis, e ceva de bine at all in toata trebshoara asta cu luatu de pauze?girlfriend nu crede in pauze, e total convinsa ca inseamna sfarsitul relatiei, dar pare-se ca exista multe persoane care cred ca some time apart ajuta.of course, some time apart poate fi tradus ..tipu` nu poate sa si-o mai tina in pantaloni si vrea sa evite scorburile, asa ca putina distanta o sa-l ajute sa scape de vinovatia ca ar fi inselat.nu se keama ca inseli daca esti in pauza, nu?sau tipa vrea sa n-o mai frece "maniacu" ala la melodie, sa se vada si cu alti armasari si sa nu trebuiasa sa faca omleta si cafea pentru o intreaga saptamana, luna..ma rog, depinde de timpul de pauza.sau pur si simplu unul din ei vrea sa o termine cu celalalt ca s-a plictisit si nu are ce motiv bun sa invoce, omu e normal, fidel, are simtul umorului, sexul e grozav...si pauza e just what one needs ca sa nu mai raspunda apoi la telefon si gata.
uof, mi-e dor de zilele in care "break" insemna ceva bun..."5-break", lunch-break, "summer-break"...acum tot ce gasesti e.."break-up", "break-down"...not sexish!
probabil si asta, ca si teoria conform careia less availability helps ori cea in numele careia eu nu sun pentru ca el nu a sunat...toate fac parte din jocurile pe care oamenii le joaca.fara nu se poate, nu e palpitant, cica.avem nevoie sa ne prefacem si sa facem, implicit, compromisuri pentru a face o relatie sa mearga, hai sa nu negam asta, dar pana la ce punct si cam care e limita de la care renuntatul la propriile pareri, gusturi, credinte...renuntatul la particele din tine insuti pana la urma,devine pierdere a identitatii?putini si antipatici imi par oamenii care o data ajunsi intr-o relatie "serioasa" uita sa spuna "eu" si devin "noi".ma deconcentreaza, nu mai pot sa fiu atenta la esenta mesajului pe care mi-l transmite persoana respectiva, ma blochez in acel "noi" si nu pot sa nu apelez la ironii gen uitatul in jur sa vad daca cumva amicul e cu cineva si eu sunt chioara si nu vad.noi mergem la film, noua ne place piperul, noi ne simtit foarte bine.si ce e inca mai enervant, stati asa, e atunci cand acel om-hibrid se uita senin la tine si te intreaba:"voi???voi ce mai faceti?".Noi, care, ciudatule?eu si multiplele mele personalitati?eu si familia mea?eu si pantofii pe care mi i-am luat ieri(iti plac?).
la fel si cu pauza asta groaznica.chiar avem nevoie de distanta ca sa ajungem...mai aproape unul de celalalt?ale dracului paradoxuri, zau asa.
i rest my case!